| |||||
ÌÅÍÞ
| Notiunea si clasificarea actelor juridice civilemoment trebuie s? se situeze, în orice caz mai înainte ca oferta s? fi devenit caduc? (prin moartea ori incapacitatea ofertantului sau prin expirarea termenului prev?zut în ofert?), ori s? fi fost revocat? (în condi?iile în care acest lucru este posibil). Intervenit? dup? acest moment, acceptarea este tardiv?. De asemenea, acceptarea nu mai poate interveni dac? destinatarul ofertei a devenit incapabil sau a murit mai înainte de a?i manifesta voin?a de a accepta; mo?tenitorii s?i nu pot accepta oferta, iar ofertantul nu mai este ?inut de oferta f?cut?. Momentul încheierii contractului Considera?ii generale. Deoarece majoritatea actelor juridice civile o alc?tuiesc contractele mi-am propus în continuare s? expun, în detaliu, procedeele ?i modalit??ile de încheiere a acestora. Astfel, în virtutea principiului consensualit??ii, contractul se formeaz? din momentul în care s-a realizat acordul de voin?? (în afar? de cazul când p?r?ile au în?eles s? subordoneze acordul lor definitiv redactat ?i unui înscris. Prin urmare problema determin?rii momentului în care se încheie contractul nu se pune în cazul în care p?r?ile sunt de fa??, ori când acordul de voin?e se încheie prin telefon. O atare problem? intervine îns? în cazul contractelor ce se încheie prin coresponden??. Pentru a determina momentul în care acceptarea î?i produce efectele, trebuie analizat voin?a celui care accept? oferta spre a vedea dac? acesta, la ceea ce con?ine, a în?eles s? se angajeze din momentul când a semnat înscrisul cuprinzând acceptarea sau numai din momentul expedierii lui. Aceasta constituie o problem? de fapt, ce va fi solu?ionat?, ca atare, de c?tre instan?? (care va avea de ales între aceast? expediere ?i cea a semn?rii înscrisului). Dar cum ?i dup? expedierea înscrisului de acceptare semnatarul o poate revoca, se pune problema dac? momentul când a ajuns la ofertant. O atare problem? nu mai prive?te îns? acceptarea ca atare, ci ea prive?te momentul însu?i al încheierii contractului moment din care desigur, acceptarea nu mai poate fi revocat?. În mod logic, cum contractul se formeaz? numai prin simplul consim??mânt, s-ar putea spune c? el se încheie din momentul în care s-au întâlnit cele dou? voin?e exprimate prin ofert? ?i acceptare. Împotriva acestei solu?ii s- ar putea obiecta îns? c? ofertantul nu poate fi obligat cât timp nu ?tie c? oferta a fost acceptat?, ?i c? acordul de voin?e a fost realizat. Mai mult, s-ar putea spune acela?i lucru ?i despre acceptare ?i anume c? nici acceptantul nu poate fi obligat cât timp nu ?tie c? acceptarea sa a ajuns la cuno?tin?a ofertantului. P?r?ile s-ar afla astfel într-un cerc vicios, care ar face imposibil? contractarea prin coresponden??, sau din care nu ar putea ie?i decât recurgând la prezum?ii (cum ar fi, de pild?, aceea c? faptul ajungerii accept?rii la ofertant face s? se prezume c? acesta a luat cuno?tin?? de acceptare). Referitor la toate aceste aspecte pe care poate s? le prezinte problema determin?rii momentului în care se consider? încheiat contractul, în doctrin? se întâlnesc mai multe solu?ii care ar putea fi grupate astfel: Sistemul misiunii sau al declara?iunii. În virtutea acestui sistem se consider? c? un contract se formeaz? chiar din momentul accept?rii ofertei, deoarece acceptarea acesteia constituie singura condi?ie necesar? pentru na?terea contractului. În acest sistem îns?, determinarea momentului încheierii contractului ar depinde numai de voin?a acceptantului ofertei, care, de?i a semnat înscrisul cuprinzând acceptarea, ar putea s?-l trimit? mult mai târziu, ori s? nu-l trimit? deloc. De aceea, s-a propus ca acest sistem s? fie completat, a?a încât momentul form?rii contractului s? fie considerat numai cel în care acceptantul a expediat acceptarea sa (de pild?, trimis scrisoarea la po?t?, a expediat telegrama). Astfel amendat, sistemul propus se nume?te sistemul expedierii accept?rii. Împotriva lui s-a ridicat îns? obiec?ia c?, în cadrul acestui sistem, acceptantul este împiedicat s? revoce acceptarea expediat?, chiar dac? aceasta nu a ajuns la cuno?tin?a ofertantului. Sistemul recep?iunii. Potrivit acestui sistem, acceptarea este considerat? irevocabil? numai din momentul în care a ajuns la cuno?tin?a ofertantului, drept urmare, numai la acel moment contractul se consider? încheiat. Dar ?i cu privire la ajungerea accept?rii la cuno?tin?a ofertantului se pot lua în considerare dou? momente diferite, fie acela în care ofertantul i-a, efectiv, cuno?tin?? de acceptarea ofertei sale, fie acela în care acceptarea ajunge la ofertant chiar dac? (sau chiar când) acesta nu a luat cuno?tin?? despre acest lucru. Sistemul informa?iunii. Potrivit acestui sistem, contractul se încheie în momentul în care ofertantul a luat efectiv cuno?tin?? de acceptare. Acest sistem prezint? îns? inconvinientul c? încheierea contractului se afl? la discre?ia ofertantului care, de?i a primit înscrisul cuprinzând acceptarea, nu ia cuno?tin?? de ea; pe lâng? aceasta, uneori este greu s? se stabileasc? momentul exact în care ofertantul a cunoscut con?inutul înscrisului respectiv. Din aceast? cauz?, sistemul a fost amendat în sensul c?, în virtutea lui contractul se considera încheiat din momentul în care acceptarea a ajuns la ofertant; din acest fapt se prezint? pân? la dovada contrar?, c? ofertantul a luat cuno?tin?? efectiv de acceptare. Proba contrar? pe care ar putea s-o aduc? ofertantul const? în a dovedi c?, f?r? nici o culp? din partea lui, nu a luat cuno?tin?? de acceptare. În mod practic, aceast? prezum?ie duce la solu?ia c? un contract este socotit încheiat din momentul primirii accept?rii, adic? potrivit sistemului recep?iunii. La baza oric?rei solu?ii a acestei probleme se afl? inten?ia p?r?ilor, cert? ori prezumat?. De aceea în lipsa unei stipula?ii exprese, momentul încheierii contractului urmeaz? s? fie determinat prin interpretarea voin?ei p?r?ilor. Astfel, sunt situa?ii în care contractul se încheie f?r? nici o îndoial?, din chiar momentul accept?rii ofertei. Ca exemplu, în acest sens se poate cita cazul în care ofertantul emite “comanda” de a i se livra un produs (fapt din care se prezum? c? el a primit acceptarea ofertei) ?i în general, de câte ori oferta poate fi acceptat? tacit. În asemenea situa?ii, contractul este format din momentul când a început executarea lui ?i deci, dup? acest moment, ofertantul, chiar dac? nu i s-a adus la cuno?tin?? acceptarea, nu-?i poate retrage oferta. În alte cazuri, dimpotriv?, contractul nu poate fi socotit ca fiind încheiat din momentul în care ofertantul a luat cuno?tin?? de acceptare; de pild?, atunci când oferta a fost f?cut? cu indicarea unui termen, în care urmeaz? s? parvin? r?spunsul, precum ?i în cazul în care oferta a fost f?cut?, în acela?i timp mai multor persoane ?i când contractul se consider? încheiat din momentul sosirii primei accept?ri. În cazul în care acceptarea ajunge la ofertant dup? expirarea termenului expres sau tacit, prev?zut pentru acceptare, ea este totu?i eficient? ?i deci contractul se încheie, dar numai cu condi?ia ca ofertantul s? încuno?tin?eze pe acceptant c?, de?i tardiv?, acceptarea sa este luat? în considera?ie. Aceast? încuno?tin?are este cerut? chiar ?i în cazul în care tardivitatea ajungerii la ofertant nu-i poate fi imputat? acceptantului. În cazul contractelor solemne, momentul încheierii lor este data când, pe lâng? acordul p?r?ilor, au fost îndeplinite ?i condi?iile de form? cerute, deoarece în lipsa acestora contractul este nul. În contractele unilaterale, propunerea este obligatorie de îndat? ce ajunge la cuno?tin?a p?r?ii c?reia este f?cut?. Contractele reale se consider? încheiate în momentul pred?rii lucrului respectiv ca urmare a acordului p?r?ilor. Pân? la acest moment, acordul p?r?ilor constituie numai o promisiune de contractare. Interesul practic al determin?rii momentului încheierii contractului. Cu privire la momentul încheierii contractului se pot învedera urm?toarele: . În raport cu acest moment se va aprecia, dac? revocarea ofertei ori a accept?rii a fost sau nu tardiv?; . Moartea sau incapacitatea ofertantului ori a acceptantului întâmplate dup? încheierea contractului, nu mai produc nici un efet; dac? s-au produs mai înainte, oricare dintre aceste fapte, împiedic? formarea contractului; . Existen?a viciilor de consim??mânt se apreciaz? la momentul încheierii contractului; . Conflictul legilor în timp se rezolv? în raport cu data încheierii contractului. Contractul este cârmuit de legea în vigoare la momentul încheierii lui; . Momentul încheierii contractului constituie punctul de plecare al tuturor efectelor acestuia, dac? legea sau p?r?ile nu fixeaz? alt termen. Astfel, în contractele translative de drepturi reale, cum este vânzarea, transmiterea dreptului de proprietate asupra m?rfii opereaz? din momentul încheierii contractului ?i tot din acel moment riscurile pieirii fortuite a lucrului sunt în sarcina dobânditorului. Drept urmare, dac? un lucru a fost transmis mai multor persoane, f?r? ca preferin?a între aceste persoane s? rezulte din îndeplinirea formelor unui sistem de publicitate sau din luarea în posesie a lucrului, va fi preferat cel care a încheiat primul contractul; . Momentul încheierii contractului constituie punctul de plecare a diferitelor termene, precum acela privind prescrip?ia extinctiv?; . În cazul unei oferte f?cute mai multor persoane ?i care a fost acceptat? succesiv de mai mul?i destinatari, numai primul contract va fi considerat valabil încheiat; . Momentul încheierii contractului determin? ?i locul, forma acestuia, cu toate consecin?ele ce decurg din aceasta cum ar fi de pild?, determinarea instan?ei competente teritorial, s? solu?ioneze eventualele litigii n?scute în leg?tur? cu contractul respectiv. Promisiunea de contract Caracterizare. Încheierea unui contract poate fi precedat? de un acord prealabil între p?r?i prin care acestea se oblig? s? încheie, în viitor, contractul respectiv. Obiectul acordului prealabil îl formeaz? deci numai încheierea ulterioar? a contractului. Beneficiarul acestei promisiuni are drept de a cere încheierea contractului în?untrul unui anumit termen, iar promitentul este ?inut la o obliga?ie de a face (adic? de a încheia contractul, la cererea celeilalte p?r?i). Pentru ca promisiunea de contract s? fie valabil?, trebuie s? îndeplineasc?, în momentul încheierii ei, toate condi?iile generale de validitate ale unui contract ?i s? cuprind? toate elementele esen?iale ale viitorului contract, a?a încât, prin simpla exercitare a dreptului s?u, de c?tre beneficiar, contractul propriu-zis s? fie încheiat. În momentul încheierii promisiunii de contract, promitentul trebuie s? aib? capacitatea necesar? pentru a se obliga prin contract a c?rei încheiere ulterioar? o trimite. Beneficiarul promisiunii trebuie s? fie capabil în momentul realiz?rii promisiunii, deoarece numai atunci el se oblig?. Caracterul licit al cauzei ?i al obiectului trebuie, de asemenea, apreciat la momentul realiz?rii promisiunii. Promisiunea de contract d? na?tere numai la un drept de crean??, chiar dac? prin contractul, în vederea c?ruia s-a f?cut promisiunea, s-ar constitui ori s-ar transmite un drept real; constituirea ori transmiterea unui drept real nu se poate realiza decât în momentul perfect?rii contractului propriu- zis prin realizarea promisiunii. Pân? atunci nu exist? decât un drept de crean??. Utilizarea practic? a promisiunii de vânzare se învedereaz? prin interesul pe care l-ar avea p?r?ile la un moment dat, de a nu încheia, de îndat? contractul (de pild? fiindc? nu au autoriza?iile necesare), ci de a-?i rezerva aceast? posibilitate pentru mai târziu. Uneori promisiunea de contract are un caracter sinalagmatic sau bilateral, în sensul c? ambele p?r?i se oblig? de a încheia în viitor, un contract (de pild?, încheierea unui contract pentru vânzarea unui mobil, care nu se poate face decât cu autoriza?ia prealabil? a autorit??ii respective ?i întocmirea unui act autentic). Acordul p?r?ilor de a vinde (?i respectiv de a cump?ra) un asemenea imobil, acord constatat printr-un înscris sub semn?tur? privat?, are valoarea unei promisiuni bilaterale de vânzare. Iar dac? totu?i contractul de vânzare nu se va încheia, din vina uneia dintre p?r?i (care ar refuza s? cear? autoriza?ia, ori s? se înf??i?eze, la întocmirea actului notarial) cealalt? parte poate cere poate cere desp?gubirea pentru prejudiciul cauzat, ca la orice obliga?ie de a face, c?reia nu i s-a dat curs. Alteori promisiunea de contract se prezint? sub forma stipul?rii unui drept de preferin??, în virtutea c?ruia promitentul se oblig? ca în cazul în care va vinde lucrul respectiv, s? prefere la pre? egal, pe beneficiarul promisiunii de contract condi?ionat?, adic? sub condi?ie prostetativ? simpl?. Compara?ia între oferta de a contracta ?i promisiunea de contract. Întrucât, atât în cazul promisiunii de contract, cât ?i în cazul ofertei de a contracta este vorba de o obliga?ie asumat? cu privire la încheierea, în viitor, a unui contract, o precizarea a deosebirilor dintre aceste dou? institu?ii juridice se impune. Oferta este un act juridic unilateral ?i î?i p?streaz? acest caracter pân? la acceptarea ei de c?tre destinatar, pe când promisiunea de contract – chiar când are caracterul unilateral – constituie un acord de voin??, deci un act juridic bilateral sau un adev?rat contract, la baza c?ruia se afl? o ofert? ?i o acceptare. Din aceast? cauz? oferta poate fi revocat?, cât timp nu a fost acceptat?, adic? atât timp cât se prezint? ca ofert?, în timp ce promisiunea de contract se stinge numai prin expirarea termenului stipulat, sau prin pierirea lucrului, obiect al contractului promis, devenind caduc?. În afar? de aceste situa?ii, promisiunea de contract continu? deci s? oblige, chiar dac? promitentul a devenit între timp incapabil, ?i ea este transmisibil? prin moarte (trece la mo?tenitori) fie activ fie pasiv – ca orice obliga?ie contractual? – cu excep?ia cazului în care a fost stipulat?. În sfâr?it, numai beneficiarul unei promisiuni de contract are dreptul de a lua m?suri conservatorii cu privire la dreptul n?scut în favoarea sa. CONCLUZII Din cele men?ionate în aceast? lucrare rezult? c? ansamblul rela?iilor sociale este guvernat de raporturi juridice, care sub vegherea strict? a legii armonizeaz? ?i garanteaz? perpetuarea acestora ?i totodat? eficacitatea. A?adar, prin act juridic civil se în?elege manifestarea de voin?? f?cut? cu inten?ia de a produce efecte juridice adic? de a na?te, modifica, transmite sau stinge un raport juridic civil concret. Din aceast? defini?ie rezult? c? actul juridic prezint? urm?toarele elemente caracteristice: Actul juridic este înainte de toate, o manifestare de voin?? a unei sau mai multor persoane fizice sau juridice; Manifestarea de voin?? este f?cut? cu inten?ia de a produce efecte juridice respectiv de a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi juridice civile concrete. Datorit? regimului juridic diferit pe care îl au diferite categorii de acte juridice civile, atât în literatura de specialitate, cât ?i în practica judec?toreasc? s-a considerat necesar ?i util s? se fac? clasificarea actelor juridice civile. La baza clasific?rilor actelor juridice stau criterii variate cum ar fi num?rul p?r?ilor între care se încheie actul, con?inutul, cauza, forma, modul de executare, efectele actelor etc. Acte juridice unilaterale, bilaterale ?i multilaterale. Acte juridice cu titlu gratuit ?i acte juridice cu titlu oneros În func?ie de modul lor de încheiere, actele juridice civile se clasific? în acte consensuale, solemne, formale ?i reale. În func?ie de momentul în care urmeaz? s?-?i produc? efectele, actele juridice se împart în acte între vii ?i acte pentru cauz? de moarte. Acte constitutive, translative ?i declarative Dup? importan?a lor actele juridice civile se împart în acte de conservare, de administrare ?i de dispozi?ie Clasificarea actelor juridice civile în acte patrimoniale ?i acte nepatrimoniale se face în func?ie de con?inutul lor Dup? cum au sau nu leg?tur? cu modalit??ile actului juridic civil (termen, condi?ie, sarcin?) distingem acte pure ?i simple ?i acte afectate de modalit??i. Actele juridice principale ?i actele juridice accesorii În func?ie de modul cum pot fi încheiate, actele juridice civile se împart în acte strict personale ?i acte încheiate prin reprezentare. Dup? reglementarea ?i denumirea lor legal?, actele juridice civile se clasific? în acte numite (tipice) ?i acte nenumite (atipice) Dup? modul lor de executare, actele juridice civile se împart în acte cu executare imediat? ?i acte cu executare succesiv?. În func?ie de rolul voin?ei p?r?ilor în stabilirea con?inutului actului juridic civil, distingem acte subiective ?i acte condi?ie. Dup? reglement?rile de baz? pe care ni le ofer? doctrina juridic?, condi?iile esen?iale pentru validitatea conven?iilor sunt: Capacitatea de a contracta; Consim??mântul valabil al p?r?ii care se oblig?; Un obiect determinat; O cauz? licit?. Condi?iile de validitate ale actului juridic civil se clasific? dup? mai multe criterii. Astfel, în func?ie de aspectele la care se refer? deosebim condi?ii de fond ?i condi?ii de form?. Condi?iile de fond sunt cele care privesc con?inutul actului juridic, iar cele de form? privesc forma de exteriorizare a voin?ei, adic? forma pe care o îmbrac? acest con?inut. În func?ie de obligativitatea lor, condi?iile actului juridic civil se împart în esen?iale ?i neesen?iale. Condi?iile esen?iale sunt acele condi?ii care trebuie îndeplinite în mod obligatoriu, pentru îns??i validitatea actului juridic. Dimpotriv? condi?iile neesen?iale pot fi sau nu prezente în structura actului juridic civil, f?r? consecin?e asupra valabilit??ii acestuia. Capacitatea de a încheia acte juridice civile este una din condi?iile de fond, esen?ial? pentru validitatea actului juridic. Prin capacitate de a încheia acte juridice civile se în?elege aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi ?i obliga?ii civile, prin încheierea de acte de drept civil. Pentru a fi valabil consim??mântul trebuie s? îndeplineasc?, cumulativ, urm?toarele cerin?e: hot?rârea de a încheia actul juridic trebuie s? fie exteriorizat?. consim??mântul trebuie s? provin? de la o persoan? care are discern?mânt. consim??mântul trebuie s? fie exprimat cu inten?ia de a produce efecte juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic. Consim??mântul s? nu fie alterat prin vreun viciu de consim??mânt. Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie s? îndeplineasc? urm?toarele condi?ii: obiectul actului juridic civil trebuie s? existe. obiectul actului juridic civil trebuie s? se afle în circuitul civil; obiectul actului juridic civil trebuie s? fie determinat sau determinabil; obiectul actului juridic civil trebuie s? fie posibil; Obiectul actului juridic civil trebuie s? fiei licit ?i corespunz?tor regulilor de moral?; Obiectul actului juridic civil trebuie s? fie un fapt personal al celui ce se oblig?; Cel ce se oblig? trebuie s? fie titularul dreptului. În actele juridice constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel ce se oblig? s? fie titular dreptului pentru care s-a obligat. Pentru a fi valabil? cauza trebuie s? îndeplineasc?, cumulativ urm?toarele condi?ii: s? existe, s? fie real? ?i s? fie licit?. Se disting trei condi?ii de form? ?i anume: forma cerut? ad validatem, adic? pentru îns??i validitatea actului juridic civil; forma cerut? ad probationem, adic? pentru a se face dovada actului juridic civil; forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil. Nulitatea este o sanc?iune civil?, care intervine când se înfrânge o dispozi?ie legal?, cu ocazia încheierii unui act juridic. nulitatea urm?re?te atât o func?ie preventiv?, cât ?i una sanc?ionatorie. Teoria nulit??ii actelor juridice clasific? aceste acte, în raport de mai multe criterii, astfel: 1. În raport de natura interesului ocrotit de lege ?i de regimul ei juridic, nulitatea este de dou? feluri: nulitate absolut? ?i nulitate relativ?; 2. În raport de modul cum opereaz? nulitatea se distinge între nulitate de drept ?i nulitate judiciar?. În doctrin? sunt considerate cauze de nulitate a actului juridic urm?toarele: Înc?lcarea dispozi?iilor legale referitoare la capacitatea de a încheia actul juridic; Lipsa unui element esen?ial, structural, al actului juridic (consim??mântul, obiectul, cauza); Vicierea consim??mântului exprimat în actul juridic; Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil; Ilicitatea sau imoralitatea cauzei; Nesocotirea dispozi?iilor imperative ale legii, ordinii publice ?i bunurilor moravuri; Nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne; Lipsa sau nevalabilitatea autoriza?iei administrative pentru unele acte juridice; Frauda legii. De men?ionat c? nesocotirea acestor cauze de nulitate conduce fie la nulitatea absolut?, fie la nulitatea relativ? a actului juridic. Efectul nulit??ii rezid? în desfiin?area actului juridic din momentul încheierii sale, ceea ce conduce la restabilirea ordinii de drept înc?lcate. Actul juridic nul poate produce efecte în viitor, iar efectele produse în trecut se desfiin?eaz? retroactiv. A?adar nulitatea opereaz? nu numai pentru viitor, ci ?i pentru trecut. Retroactivitatea este consecin?a fireasc? a nulit??ii actului juridic. ----------------------- [1] A. Iona?cu Op cit. p 76; I. Dogaru Op cit p 137; T. Pop op cit. p 119; Gh. Beleiu, op cit. p 118 [2] G. Boroi, Op. cit, p 92 [3] D. Alexandrenco, Principiile dreptului civil român , vol II Bucure?ti, 1926, p 11; G. Boroi, Op. cit, p. 101; T. Pop, Op. cit, p.128 [4] D. Cosma, Op. cit., p. 113 [5] Tr. Iona?cu, Tratat de drept civil, vol I, Editura Academiei Bucure?ti, 1967, p.251 [6] Gh. Beleiu, Op.cit., p. 128, P.M. Cosmovici, Op.cit, p.101 [7] T. Dogaru, Op. cit., p.172) [8] I. Urs, S. Angheni, Drept civil, vol I, Editura Oscar Print, Bucure?ti, 1997, p. 113 [9] D. Cosma, Op. cit., p. 117 [10] A. Iona?cu, Op. cit., p. 83; I.R. Urs, A. Angheni, Op.cit, p. 118 [11] P.C. Vlahidde Op. cit., p. 61 [12] A. Iona?cu, Op cit.,p. 87; D.Cosma Op. cit., p.175; St. Rauschi, Op.cit., p.91; Gh. Beleiu, Op cit., p.120; I. Dogaru Op. cit., p. 166 [13] D. Cosma, Op. cit., p. 213 [14] I. Dogaru, Op. cit., p. 174 [15] Tr. Iona?cu, Curs de dreept civil. Teoria general? a obliga?iilor, 1949-1950, p. 59 [16] Gh. Beleiu, Op. cit., p. 149 [17] St. Rauschi, Op. cit., p. 98; P.M. Cosmovici, Op. cit., p.120 [18] Gh. Beleiu, Op. cit., p. 152 [19] I. Dogaru, Op. cit., p. 190 [20] T. Pop, Op. cit, p. [21] T. Pop, Drept civil român, Bucure?ti 1993, p. 183 [22] T. Pop, Op. cit, p. 183 [23] T. Pop, Op. cit.,p. 194 |
ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ | |||
|