| |||||
ÌÅÍÞ
| Notiunea si clasificarea actelor juridice civile(restitutio in integrum) Principiul restitutio in integrum poate fi configurat ca fiind corolarul principiului retroactiv efectelor nulit??ii actului juridic, deoarece desfiin?area retroactiv? a efectelor actului, contrare legii, trebuie s? duc? la restituirea reciproc? ?i integral? a presta?iilor executate de p?r?i de la încheierea actului ?i pân? la declararea nulit??ii sau anularea lui. Cu alte cuvinte, principiul restabilirii situa?iei anterioare este într-o rela?ie de dependen?? fa?? de principiul retroactiv efectelor nulit??ii actului juridic. Adagiul restitutio in integrum înseamn? restituirea tuturor presta?iilor executate în baza unui contract declarat nul sau anulat. Principiul restabilirii situa?iei anterioare se refer? la efectele nulit??ii actului juridic între p?r?ile acestui act ?i nu fa?? de ter?i. Pentru ca s? opereze concomitent, retroactivitatea actului juridic ?i restituirea presta?iilor, între p?r?i, pe plan procesual, reclamantul va trebui s? intenteze o ac?iune cu dou? capete de cerere: o ac?iune în constatarea nulit??ii sau anul?rii actului juridic ?i o ac?iune în restituirea presta?iilor executate anterior nulit??ii. Evident c? nu exist? nici un impediment procesual ca, dup? ce reclamantul ob?ine nulitatea sau anularea actului juridic, s? se îndrepte cu alt? ac?iune principal? pentru a ob?ine restituirea presta?iilor executate, situa?ie în care pârâtul, dac? ?i-a executat ?i el obliga?ia, are interesul s? promoveze ac?iune reconven?ional? pentru restituirea presta?iei efectuate de el sau s? introduc? o ac?iune principal? separat. De la principiul restitutio in integrum exist? câteva excep?ii, stabilite de lege în virtutea unor ra?iuni de ordin juridic, social sau moral, care privesc anumite cazuri în care presta?iile executate în termenul actului desfiin?at retroactiv (declarat nul sau anulat) nu sunt supuse restituirii. Asemenea excep?ii relevate de literatura juridic? ?i de jurispruden?? sunt: Incapabilul (minorul sau interzisul) nu este ?inut s? restituie, potrivit art … decât în m?sura îmbog??irii sale. Acest text de lege dispune: “Când minorii, interzi?ii sau femeile m?ritate sunt admi?i în aceast? calitate, a exercita ac?iune în restituire în contra angajamentelor lor, ei nu întorc ceea ce au primit, în urmarea acestor angajamente, în timp minorita?ii, interdic?iei sau maritajului, decât dac? se probeaz? c? au profitat de aceea ce li s-a dat” Dobânditorul de bun?-credin?? al unui bun printr-un act lovit de nulitate, este exonerat de obliga?ia de a restitui, odat? cu bunul ?i fructele percepute. Este regula statornicit? de art .. care prevede: “Posesorul nu câ?tig? proprietatea fructelor decât când posed? cu bun?- credin??; la cazul contrariu, el este dator a înapoia productele, împreun? cu lucrul proprietarului care-l revendic?” dispozi?iile acestui text se justific? pe ra?iuni de politic? juridic?, izvorâte din necesitatea de a proteja buna-credin??, atât de necesar? în opera?iunile juridice. Mo?tenitorul care în mod voluntar ?i în cuno?tin?? de cauz? a executat un legat nul pentru vicii de form?, nu mai poate pretinde restituirea presta?iilor, deoarece nu mai suntem în prezen?a unei pl??i nedatorate, supus? repeti?iunii, ci în prezen?a unei obliga?ii morale care este valabil? juridic. Una din p?r?ile actului juridic lovit de nulitate nu se putea cere restituirea presta?iei efectuate dac? invoca propria sa turpitudine (imoralitate). Este de fapt adagiul: nemo auditur propriam turpitudinem alegans (nim?nui nu-i este îng?duit s? se prevaleze de propria sa imoralitate pentru a ob?ine în justi?ie ocrotirea unui drept). Potrivit legisla?iei unui stat de drept, în care trebuie respectate nu numai normele imperative, dar ?i legile care intereseaz? ordinea public? ?i bunele moravuri, nu este admisibil? o ac?iune în justi?ie, pentru restituirea presta?iei, dac? prin actul juridic încheiat s-a urm?rit un scop imoral. Putem formula regula c? ori de câte ori reclamantul invoc? propria sa turpitudine pentru ob?inerea restituirii presta?iei, ac?iunea în repeti?iune va trebui s? fie respins?. A?a, de pild?, ac?iunea reclamantului având ca obiect restituirea unui împrumut, acordat pentru men?inerea unor raporturi extraconjugale, va trebui s? fie respins? ca inadmisibil?, deoarece s-a înc?lcat principiul nemo auditur propriam turpitudinem alegans. Evident c? în spe??, respectiv în contractul de împrumut cauza este imoral?, de aceea actul juridic trebuie declarat nul absolut, iar ac?iunea în repeti?iune a presta?iei executate de reclamant, care invoc? propria sa turpitudine, trebuie respins? ca inadmisibil?. Excep?ia se aplic? pe ra?iuni de moralitate, care trebuie s? existe într-un stat de drept. Principiul anul?rii actelor juridice subsecvente ca o consecin?? a nulit??ii actului ini?ial Ca o consecin?? a aplic?rii principiului relativit??ii efectelor actului juridic, acesta nu produce efecte decât între p?r?ile de la care eman?, iar nulitatea actului juridic produce efecte, de asemenea, numai în privin?a, p?r?ilor care au încheiat actul. Neîndoios c? efectele nulit??ii se pot r?sfrânge ?i asupra ter?ilor, în m?sura în care ace?tea au dobândit dreptul de la partea vinovat? de pronun?area nulit??ii ori p?r?ile vinovate de constatarea nulit??ii. Deoarece nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât le are însu?i, este firesc ca, odat? cu suprimarea dreptului dobândit prin actul juridic de c?tre una din p?r?i, s? fie nimicit ?i dreptul subdobânditorului. Într-adev?r, din moment ce nulitatea desfiin?eaz? dreptul dobânditorului cu atât mai mult trebuie suprimat ?i dreptul ter?ului pe care l-a dobândit prin actul declarat nul sau anulat. În acest caz, nulitatea opereaz? ca o rezolu?iune. Principiul anul?rii actelor subsecvente, prive?te efectele nulit??ii fa?? de ter?i ?i el poate fi conturat ca o regul? juridic? potrivit c?reia nulitatea actului ini?ial sau primar atrage dup? sine ?i anularea actului subsecvent, dac? se refer? la acela?i drept. De cele mai multe ori, principiul anul?rii actului subsecvent are în vedere actul juridic care a operat transmisiunea dreptului de proprietate, sau a altui drept real, când nulitatea actului pe lâng? împrejurarea c? a creat între p?r?i obliga?ii reciproce de restituire a presta?iilor efectuate, are consecin?e asupra ter?ilor c?ci drepturile consim?ite de dobânditor în favoarea acestora (ter?ilor) vor fi anulate odat? cu dreptul dobânditorului. Aplicarea cu stricte?e a principiului rezoluto iure dantis resolvitur ius accipientus ar fi de natur? s? pericliteze circuitul civil, s? creeze situa?ii inechitabile în via?a juridic? ?i s? anihileze inciden?a altor principii juridice pentru ordinea de drept. De aceea, principiul cunoa?te anumite derog?ri. Excep?iile de la acest principiu privesc situa?iile juridice în care de?i actul juridic este declarat nul sau anulat, actul subsecvent al ter?ului subdobânditor se men?ine. Avem în vedere urm?toarele cazuri: a) Subdobânditorul de bun?-credin?? p?streaz? bunul imobil dobândit cu titlu oneros de la transmi??torul al c?rui titlu de proprietate declarat nul sau anulat. Exemplu Anularea titlului de proprietate al transmi??torului cu titlu oneros al unui bun nu este de natur? s? atrag? caducitatea actului în ce prive?te pe ter?ul achizitor, în cazul c? acesta este de bun?-credin??, solu?ia – care se prezum? – justificându-se pe considera?ie de achitarea ?i utilitate social?. Numai în cazul în care ter?ul achizitor, cu titlu oneros, a cunoscut sau, cu diligen?e minime, putea s? cunoasc? nevalabilitatea titlului de proprietate al înstr?in?torului, deci a fost de rea-credin?? – ceea ce trebuie dovedit – opereaz? regula de drept potrivit c?reia nevalabilitatea titlului de proprietate al vânz?torului atrage ?i nulitatea titlului subdobânditorului. b) Ter?ul dobânditor care cu bun?-credin??, dobânde?te bunul mobil de la un detentor precar, c?ruia adev?ratul proprietar i l-a încredin?at de bun?- voie, p?streaz? bunul deoarece simpla aceast? posesie valoreaz? titlu de proprietate. Exemplu Proprietarul bunului mobil s-a desistat de bun?-voie de bun, încredin?ându-l în depozit unei alte persoane, care cap?t? în acest mod calitatea nu de posesor, ci de detentor precar. Acest detentor, înc?lcându- ?i obliga?ia de restituire, care îi revenea, înstr?ineaz? bunul unui ter? dobânditor, care este de bun?-credin??, deoarece este convins c? a încheiat actul de vânzare-cump?rare cu adev?ratul proprietar. În acest caz, legiuitorul a avut de apreciat între interesele proprietarului, care de bun?-voie a încredin?at bunul s?u unui detentor precar ?i cele ale ter?ului dobânditor de bun?-credin??, care s-a încrezut în aparen?a de proprietar a detentorului precar ?i a dat preferin?a ter?ului de bun?-credin??, sacrificând pe adev?ratul proprietar, care n-a fost suficient de diligent când ?i-a încredin?at bunul detentorului precar. Definirea cauzelor de ineficacitate a actelor juridice Nulitatea a?a cum am v?zut, este sanc?iunea civil? care const? în lipsirea de efecte a unui act juridic, adic? desfiin?area lui retroactiv?, deoarece a fost încheiat cu înc?lcarea normelor referitoare la condi?iile sale de validitate. Nulitatea are câteva tr?s?turi caracteristice: . Actul juridic este nevalabil, deoarece a fost încheiat cu nerespectarea legii; . Cauzele nulit??ii sunt anterioare sau contemporane datei încheierii actului; . Sanc?iunea nulit??ii se aplic? oric?rui act juridic, încheiat cu înc?lcarea legii; . Efectele nulit??ii sunt retroactive. Rezolu?iunea este sanc?iunea civil? care const? în desfiin?area retroactiv? a unui contract sinalagmatic, cu executare dintr-o dat?, pentru neexecutarea din culp? a obliga?iilor de c?tre una din p?r?i. Tr?s?turile caracteristice ale rezolu?iunii sunt: . Poate fi aplicat? numai contractelor sinalagmatice; . Prive?te un contract încheiat valabil; . Cauza rezolu?iunii const? în neexecutarea culpabil? a contractului, deci este ulterioar? datei încheierii lui; . Efectele rezolu?iunii sunt retroactive. Rezilierea este sanc?iunea civil? care const? în desfacerea unui contract sinalagmatic cu executare succesiv?, pentru neexecutare din culp? a obliga?iilor de c?tre una din p?r?i. Tr?s?turile caracteristice ale rezilierii sunt: . Poate fi aplicat? contractelor sinalagmatice; . Prive?te un contract încheiat valabil; . Cauza rezilierii const? în neexecutarea culpabil? a contractului, deci este ulterioar? datei încheierii lui; . Efectele rezilierii se produc numai pentru viitor. Revocarea este sanc?iunea civil? care const? în abolirea efectelor actului juridic, fie datorit? ingratitudinii gratificatului, fie neexecut?rii din culp? a sarcinii dona?iei sau legatului. Tr?s?turile caracteristice ale revoc?rii sunt: . Presupune un act valabil încheiat; . Se întemeiaz? pe cauza posterioare încheierii actului; . Se aplic? de regul? liberalit??ilor; Revocarea poate fi conceput? ?i ca un caz de ineficacitate a actului juridic unilateral, prin voin?a unilateral? a autorului s?u. Ne referim la revocarea legatelor ?i a celorlalte dispozi?iuni testamentare. Caducitatea este o cauz? de ineficacitate a actului juridic, care const? în lipsirea acestuia de toate efectele, datorit? intervenirii unor cauze posterioare încheierii lui ?i independent de voin?a autorului actului. A?a, de exemplu, dintre cauzele de caducitate a legatelor men?ion?m: predecesul legatarului fa?? de testator; renun?area legatarului la legat; pierderea total? a bunului ce constituie obiectul legatului; epuizarea cotit??ii disponibile prin efectul dona?iilor. Tr?s?turile caracteristice ale caducit??ii sunt: . Prive?te un act juridic valabil încheiat; . Este un mod de desfiin?are retroactiv? a actului; . Se întemeiaz? pe o cauz? posterioar? încheierii actului juridic ?i str?in? de autorul lui. Inopozabilitatea este o cauz? de ineficien?? a actului juridic (care î?i produce efectele între p?r?i), datorit? nerealiz?rii formalit??ilor de publicitate, ulterioare încheierii actului juridic. Inopozabilitatea poate fi conceput? ?i ca o cauz? de ineficacitate a actului juridic, datorit? dep??irii puterii de a reprezenta, conferite prin mandat. Într-adev?r, în situa?ia în care reprezentantul ?i-a dep??it puterile conferite prin împuternicire actul încheiat de acesta nu va fi opozabil reprezentantului. Încheierea contractului Acordul de voin?e În mod necesar, chiar atunci când p?r?ile sunt fa?? în fa??, una dintre ele i-a ini?iativa, exprimându-?i voin?a de a contracta, f?când propuneri pe care le adreseaz? celeilalte p?r?i, iar dac? aceasta din urm? le accept?, se formeaz? contractul. A?adar, acordul de voin?? al p?r?ilor se realizeaz? prin ofert? ?i acceptare. Oferta. Oferta este propunerea de a contracta, în anumite condi?ii, adresat? unei persoane determinate sau unor persoane nedeterminate. Ea se face de obicei într-o form? expres? ?i direct? prin viu grai sau în scris. Ea se poate exprima sub diferite forme precum: trimiterea de cataloage cuprinzând descrierea m?rfurilor ?i indicarea pre?urilor, expunerea m?rfurilor într-o vitrin? cu men?ionarea pre?urilor respective. Oricare dintre acestea înseamn? o ofert? de vânzare, în temeiul c?reia oricine care consimte s? pl?teasc? pre?ul afi?at are dreptul s? cear? s? i se vând? marfa. Oferta, f?r? a înceta de a fi direct? ?i cert?, poate îns? s? nu fie expres?, ci tacit?. De pild?, prezen?a unui vehicul într-o sta?ie anume destinat? vehiculelor de transport în comun, cu pre? tarifar, constituie o ofert?, iar ac?iunea unei persoane de a se sui într-un asemenea vehicul constituie o acceptare a ofertei, deci încheierea contractului de transport. Oferta (ca de altfel ?i acceptarea), fiind o manifestare de voin??, trebuie s? îndeplineasc? toate condi?iile generale, cerute unei manifest?ri de voin??, efectuat? în scopul de a produce efecte juridice. Oferta trebuie s? fie ferm?, adic? s? exprime voin?a neîndoielnic? de a încheia contractul, dac? oferta este acceptat?. Oferta, chiar ?i atunci când este tacit?, trebuie s? fie neechivoc?. Astfel, expunerea uni obiect în vitrina unui magazin cu eticheta pre?ului de vânzare constituie o ofert? neechivoc?, pe când simpla expunere a unui obiect, f?r? indicarea pre?ului de vânzare, poate s? însemne expunerea unui model. De aceea, uneori, spre a evita echivocul se precizeaz?: “Obiectele expuse în vitrin? nu se vând”. Oferta mai trebuie s? fie precis? ?i complet?, adic? s? con?in? toate elementele constitutive ale contractului, toate clauzele necesare actului juridic, pentru încheierea acestuia, s? fie suficient? o acceptare pur? ?i simpl?. Oferta mai trebuie s? cuprind? acele condi?ii sau clauze care rezult? din reglementarea supletiv? a legii sau din obiceiuri. În contractele ce se încheie intuitu personae, oferta nu poate fi f?cut? decât de o persoan? determinat?. Dac? în privin?a unor asemenea contracte se face ofert? public? (de pild?, pentru angajarea de speciali?ti), aceasta nu constituie o ofert? precis? ?i complet?. Ofertantul poate refuza s? contracteze cu cel care nu le îndepline?te. Oferta fiind destinat? ca, prin acceptarea ei de c?tre destinatar s? formeze contractul, atunci, atât timp cât nu este acceptat?, poate fi revocat?. Prin urmare, oferta neacceptat? este revocabil?, chiar dac? a ajuns la destinatar, tot astfel oferta este caduc? dac? a expirat termenul pentru care a fost emis?, ori dac? mai înainte de acceptarea ei, ofertantul moare sau devine incapabil. Regula revocabilit??ii ofertei sufer? îns? unele excep?ii. Astfel, dac? ofertantul a fixat un termen în?untrul c?ruia s? se fac? acceptarea, oferta nu mai este revocabil? pân? la expirarea acestui termen, care de altfel poate fi tacit. Se poate considera chiar c? orice ofert? con?ine un termen în?untrul c?ruia s? se fac? acceptat?, oferta nu mai este revocabil? pân? la expirarea acestui termen, care de altfel poate fi ?i tacit. Se poate considera c? orice ofert? con?ine un termen tacit pentru acceptare, termen care ar implica, cel pu?in termenul necesar pentru examinarea ofertei ?i pentru ca r?spunsul acceptantului s? ajung? la ofertant; dac? pân? la expirarea acestui termen, acceptarea nu se produce, oferta devine caduc?, iar dac? în acest interval de timp oferta este acceptat?, contractul se consider? încheiat, chiar dac? între timp oferta a fost, în fapt, revocat?. Acceptarea. Întocmai ca oferta, acceptarea acesteia trebuie s? îndeplineasc? condi?iile unei manifest?ri de voin?? produc?toare de efecte juridice. Forma accept?rii nu este supus? unor condi?ii speciale, ci este suficient ca din felul manifest?rii, s? rezulte voin?a neîndoielnic? de a accepta oferta respectiv?, acceptarea este expres?, când se face în scris sau verbal ?i tacit?, când rezult? din ac?iuni ori atitudini care pot fi interpretate în acest sens. Astfel, începutul execut?rii unui contract nu poate fi interpretat decât ca o acceptarea a ofertei. Cu privire la acceptarea tacit? se pune problema de a ?ti ce valoare juridic? poate s? aib? simpla t?cere. În general i se recunoa?te valoarea juridic? numai manifest?rii pozitive de voin??, contestându-se c? ?i t?cerea ar avea aceast? calitate; dac? oferta nu a fost urmat? de nici un r?spuns, ori de nici o atitudine, din care s? se poat? deduce o acceptare indirect?, contractul nu se consider? încheiat. În privin?a con?inutului acceptarea trebuie s? îndeplineasc? urm?toarele condi?ii: . S? se refere la acela?i obiect ca ?i oferta, adic? s? fie conform cu acesta; neconcordan?a între ofert? ?i acceptare împiedic? formarea contractului. Cu alte cuvinte, acceptarea trebuie s? fie integral?, f?r? rezerve ?i implic? – f?r? propuneri de modificare a contractului – deoarece astfel ea ar echivala cu o contraofert?; . Acceptarea trebuie s? fie neîndoielnic?, o atare problem? se pune mai cu seam? în cazul accept?rii tacite (sau a accept?rii prin simpla t?cere) . Cât prive?te condi?iile privind persoana acceptantului, trebuie s? facem o distinc?ie; dac? oferta a fost f?cut? unei persoane determinate, ea nu poate fi acceptat? decât de persoana c?reia i-a fost f?cut?. Dac? dimpotriv?, oferta a fost f?cut? unei persoane nedeterminate, ea poate fi acceptat? de c?tre oricine (de pild? în cazul m?rfurilor cu indicarea pre?urilor, expuse în vitrina unui magazin); . În ceea ce prive?te momentul în care acceptarea poate interveni pentru a produce efectele sale specifice – adic? încheierea contractelor – acest |
ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ | |||
|