ðåôåðàò áåñïëàòíî, êóðñîâûå ðàáîòû
 

Notiunea si clasificarea actelor juridice civile

(restitutio in integrum)

Principiul restitutio in integrum poate fi configurat ca fiind corolarul

principiului retroactiv efectelor nulit??ii actului juridic, deoarece

desfiin?area retroactiv? a efectelor actului, contrare legii, trebuie s?

duc? la restituirea reciproc? ?i integral? a presta?iilor executate de

p?r?i de la încheierea actului ?i pân? la declararea nulit??ii sau anularea

lui.

Cu alte cuvinte, principiul restabilirii situa?iei anterioare este într-o

rela?ie de dependen?? fa?? de principiul retroactiv efectelor nulit??ii

actului juridic.

Adagiul restitutio in integrum înseamn? restituirea tuturor presta?iilor

executate în baza unui contract declarat nul sau anulat.

Principiul restabilirii situa?iei anterioare se refer? la efectele

nulit??ii actului juridic între p?r?ile acestui act ?i nu fa?? de ter?i.

Pentru ca s? opereze concomitent, retroactivitatea actului juridic ?i

restituirea presta?iilor, între p?r?i, pe plan procesual, reclamantul va

trebui s? intenteze o ac?iune cu dou? capete de cerere: o ac?iune în

constatarea nulit??ii sau anul?rii actului juridic ?i o ac?iune în

restituirea presta?iilor executate anterior nulit??ii. Evident c? nu exist?

nici un impediment procesual ca, dup? ce reclamantul ob?ine nulitatea sau

anularea actului juridic, s? se îndrepte cu alt? ac?iune principal? pentru

a ob?ine restituirea presta?iilor executate, situa?ie în care pârâtul, dac?

?i-a executat ?i el obliga?ia, are interesul s? promoveze ac?iune

reconven?ional? pentru restituirea presta?iei efectuate de el sau s?

introduc? o ac?iune principal? separat.

De la principiul restitutio in integrum exist? câteva excep?ii, stabilite

de lege în virtutea unor ra?iuni de ordin juridic, social sau moral, care

privesc anumite cazuri în care presta?iile executate în termenul actului

desfiin?at retroactiv (declarat nul sau anulat) nu sunt supuse restituirii.

Asemenea excep?ii relevate de literatura juridic? ?i de jurispruden??

sunt:

Incapabilul (minorul sau interzisul) nu este ?inut s? restituie, potrivit

art … decât în m?sura îmbog??irii sale. Acest text de lege dispune: “Când

minorii, interzi?ii sau femeile m?ritate sunt admi?i în aceast? calitate, a

exercita ac?iune în restituire în contra angajamentelor lor, ei nu întorc

ceea ce au primit, în urmarea acestor angajamente, în timp minorita?ii,

interdic?iei sau maritajului, decât dac? se probeaz? c? au profitat de

aceea ce li s-a dat”

Dobânditorul de bun?-credin?? al unui bun printr-un act lovit de

nulitate, este exonerat de obliga?ia de a restitui, odat? cu bunul ?i

fructele percepute. Este regula statornicit? de art .. care prevede:

“Posesorul nu câ?tig? proprietatea fructelor decât când posed? cu bun?-

credin??; la cazul contrariu, el este dator a înapoia productele, împreun?

cu lucrul proprietarului care-l revendic?” dispozi?iile acestui text se

justific? pe ra?iuni de politic? juridic?, izvorâte din necesitatea de a

proteja buna-credin??, atât de necesar? în opera?iunile juridice.

Mo?tenitorul care în mod voluntar ?i în cuno?tin?? de cauz? a executat un

legat nul pentru vicii de form?, nu mai poate pretinde restituirea

presta?iilor, deoarece nu mai suntem în prezen?a unei pl??i nedatorate,

supus? repeti?iunii, ci în prezen?a unei obliga?ii morale care este

valabil? juridic.

Una din p?r?ile actului juridic lovit de nulitate nu se putea cere

restituirea presta?iei efectuate dac? invoca propria sa turpitudine

(imoralitate).

Este de fapt adagiul: nemo auditur propriam turpitudinem alegans (nim?nui

nu-i este îng?duit s? se prevaleze de propria sa imoralitate pentru a

ob?ine în justi?ie ocrotirea unui drept).

Potrivit legisla?iei unui stat de drept, în care trebuie respectate nu

numai normele imperative, dar ?i legile care intereseaz? ordinea public? ?i

bunele moravuri, nu este admisibil? o ac?iune în justi?ie, pentru

restituirea presta?iei, dac? prin actul juridic încheiat s-a urm?rit un

scop imoral.

Putem formula regula c? ori de câte ori reclamantul invoc? propria sa

turpitudine pentru ob?inerea restituirii presta?iei, ac?iunea în

repeti?iune va trebui s? fie respins?. A?a, de pild?, ac?iunea

reclamantului având ca obiect restituirea unui împrumut, acordat pentru

men?inerea unor raporturi extraconjugale, va trebui s? fie respins? ca

inadmisibil?, deoarece s-a înc?lcat principiul nemo auditur propriam

turpitudinem alegans. Evident c? în spe??, respectiv în contractul de

împrumut cauza este imoral?, de aceea actul juridic trebuie declarat nul

absolut, iar ac?iunea în repeti?iune a presta?iei executate de reclamant,

care invoc? propria sa turpitudine, trebuie respins? ca inadmisibil?.

Excep?ia se aplic? pe ra?iuni de moralitate, care trebuie s? existe într-un

stat de drept.

Principiul anul?rii actelor juridice subsecvente ca o consecin??

a nulit??ii actului ini?ial

Ca o consecin?? a aplic?rii principiului relativit??ii efectelor actului

juridic, acesta nu produce efecte decât între p?r?ile de la care eman?, iar

nulitatea actului juridic produce efecte, de asemenea, numai în privin?a,

p?r?ilor care au încheiat actul.

Neîndoios c? efectele nulit??ii se pot r?sfrânge ?i asupra ter?ilor, în

m?sura în care ace?tea au dobândit dreptul de la partea vinovat? de

pronun?area nulit??ii ori p?r?ile vinovate de constatarea nulit??ii.

Deoarece nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât le are

însu?i, este firesc ca, odat? cu suprimarea dreptului dobândit prin actul

juridic de c?tre una din p?r?i, s? fie nimicit ?i dreptul

subdobânditorului.

Într-adev?r, din moment ce nulitatea desfiin?eaz? dreptul dobânditorului

cu atât mai mult trebuie suprimat ?i dreptul ter?ului pe care l-a dobândit

prin actul declarat nul sau anulat. În acest caz, nulitatea opereaz? ca o

rezolu?iune.

Principiul anul?rii actelor subsecvente, prive?te efectele nulit??ii fa??

de ter?i ?i el poate fi conturat ca o regul? juridic? potrivit c?reia

nulitatea actului ini?ial sau primar atrage dup? sine ?i anularea actului

subsecvent, dac? se refer? la acela?i drept.

De cele mai multe ori, principiul anul?rii actului subsecvent are în

vedere actul juridic care a operat transmisiunea dreptului de proprietate,

sau a altui drept real, când nulitatea actului pe lâng? împrejurarea c? a

creat între p?r?i obliga?ii reciproce de restituire a presta?iilor

efectuate, are consecin?e asupra ter?ilor c?ci drepturile consim?ite de

dobânditor în favoarea acestora (ter?ilor) vor fi anulate odat? cu dreptul

dobânditorului.

Aplicarea cu stricte?e a principiului rezoluto iure dantis resolvitur ius

accipientus ar fi de natur? s? pericliteze circuitul civil, s? creeze

situa?ii inechitabile în via?a juridic? ?i s? anihileze inciden?a altor

principii juridice pentru ordinea de drept. De aceea, principiul cunoa?te

anumite derog?ri.

Excep?iile de la acest principiu privesc situa?iile juridice în care de?i

actul juridic este declarat nul sau anulat, actul subsecvent al ter?ului

subdobânditor se men?ine. Avem în vedere urm?toarele cazuri:

a) Subdobânditorul de bun?-credin?? p?streaz? bunul imobil dobândit cu

titlu oneros de la transmi??torul al c?rui titlu de proprietate declarat

nul sau anulat.

Exemplu Anularea titlului de proprietate al transmi??torului cu titlu

oneros al unui bun nu este de natur? s? atrag? caducitatea actului în ce

prive?te pe ter?ul achizitor, în cazul c? acesta este de bun?-credin??,

solu?ia – care se prezum? – justificându-se pe considera?ie de achitarea ?i

utilitate social?. Numai în cazul în care ter?ul achizitor, cu titlu

oneros, a cunoscut sau, cu diligen?e minime, putea s? cunoasc?

nevalabilitatea titlului de proprietate al înstr?in?torului, deci a fost de

rea-credin?? – ceea ce trebuie dovedit – opereaz? regula de drept potrivit

c?reia nevalabilitatea titlului de proprietate al vânz?torului atrage ?i

nulitatea titlului subdobânditorului.

b) Ter?ul dobânditor care cu bun?-credin??, dobânde?te bunul mobil de la

un detentor precar, c?ruia adev?ratul proprietar i l-a încredin?at de bun?-

voie, p?streaz? bunul deoarece simpla aceast? posesie valoreaz? titlu de

proprietate.

Exemplu Proprietarul bunului mobil s-a desistat de bun?-voie de bun,

încredin?ându-l în depozit unei alte persoane, care cap?t? în acest mod

calitatea nu de posesor, ci de detentor precar. Acest detentor, înc?lcându-

?i obliga?ia de restituire, care îi revenea, înstr?ineaz? bunul unui ter?

dobânditor, care este de bun?-credin??, deoarece este convins c? a încheiat

actul de vânzare-cump?rare cu adev?ratul proprietar. În acest caz,

legiuitorul a avut de apreciat între interesele proprietarului, care de

bun?-voie a încredin?at bunul s?u unui detentor precar ?i cele ale ter?ului

dobânditor de bun?-credin??, care s-a încrezut în aparen?a de proprietar a

detentorului precar ?i a dat preferin?a ter?ului de bun?-credin??,

sacrificând pe adev?ratul proprietar, care n-a fost suficient de diligent

când ?i-a încredin?at bunul detentorului precar.

Definirea cauzelor de ineficacitate a actelor juridice

Nulitatea a?a cum am v?zut, este sanc?iunea civil? care const? în

lipsirea de efecte a unui act juridic, adic? desfiin?area lui retroactiv?,

deoarece a fost încheiat cu înc?lcarea normelor referitoare la condi?iile

sale de validitate.

Nulitatea are câteva tr?s?turi caracteristice:

. Actul juridic este nevalabil, deoarece a fost încheiat cu

nerespectarea legii;

. Cauzele nulit??ii sunt anterioare sau contemporane datei încheierii

actului;

. Sanc?iunea nulit??ii se aplic? oric?rui act juridic, încheiat cu

înc?lcarea legii;

. Efectele nulit??ii sunt retroactive.

Rezolu?iunea este sanc?iunea civil? care const? în desfiin?area

retroactiv? a unui contract sinalagmatic, cu executare dintr-o dat?, pentru

neexecutarea din culp? a obliga?iilor de c?tre una din p?r?i.

Tr?s?turile caracteristice ale rezolu?iunii sunt:

. Poate fi aplicat? numai contractelor sinalagmatice;

. Prive?te un contract încheiat valabil;

. Cauza rezolu?iunii const? în neexecutarea culpabil? a contractului,

deci este ulterioar? datei încheierii lui;

. Efectele rezolu?iunii sunt retroactive.

Rezilierea este sanc?iunea civil? care const? în desfacerea unui contract

sinalagmatic cu executare succesiv?, pentru neexecutare din culp? a

obliga?iilor de c?tre una din p?r?i.

Tr?s?turile caracteristice ale rezilierii sunt:

. Poate fi aplicat? contractelor sinalagmatice;

. Prive?te un contract încheiat valabil;

. Cauza rezilierii const? în neexecutarea culpabil? a contractului,

deci este ulterioar? datei încheierii lui;

. Efectele rezilierii se produc numai pentru viitor.

Revocarea este sanc?iunea civil? care const? în abolirea efectelor

actului juridic, fie datorit? ingratitudinii gratificatului, fie

neexecut?rii din culp? a sarcinii dona?iei sau legatului.

Tr?s?turile caracteristice ale revoc?rii sunt:

. Presupune un act valabil încheiat;

. Se întemeiaz? pe cauza posterioare încheierii actului;

. Se aplic? de regul? liberalit??ilor;

Revocarea poate fi conceput? ?i ca un caz de ineficacitate a actului

juridic unilateral, prin voin?a unilateral? a autorului s?u. Ne referim la

revocarea legatelor ?i a celorlalte dispozi?iuni testamentare.

Caducitatea este o cauz? de ineficacitate a actului juridic, care const?

în lipsirea acestuia de toate efectele, datorit? intervenirii unor cauze

posterioare încheierii lui ?i independent de voin?a autorului actului.

A?a, de exemplu, dintre cauzele de caducitate a legatelor men?ion?m:

predecesul legatarului fa?? de testator; renun?area legatarului la legat;

pierderea total? a bunului ce constituie obiectul legatului; epuizarea

cotit??ii disponibile prin efectul dona?iilor.

Tr?s?turile caracteristice ale caducit??ii sunt:

. Prive?te un act juridic valabil încheiat;

. Este un mod de desfiin?are retroactiv? a actului;

. Se întemeiaz? pe o cauz? posterioar? încheierii actului juridic ?i

str?in? de autorul lui.

Inopozabilitatea este o cauz? de ineficien?? a actului juridic (care î?i

produce efectele între p?r?i), datorit? nerealiz?rii formalit??ilor de

publicitate, ulterioare încheierii actului juridic.

Inopozabilitatea poate fi conceput? ?i ca o cauz? de ineficacitate a

actului juridic, datorit? dep??irii puterii de a reprezenta, conferite prin

mandat. Într-adev?r, în situa?ia în care reprezentantul ?i-a dep??it

puterile conferite prin împuternicire actul încheiat de acesta nu va fi

opozabil reprezentantului.

Încheierea contractului

Acordul de voin?e

În mod necesar, chiar atunci când p?r?ile sunt fa?? în fa??, una dintre

ele i-a ini?iativa, exprimându-?i voin?a de a contracta, f?când propuneri

pe care le adreseaz? celeilalte p?r?i, iar dac? aceasta din urm? le

accept?, se formeaz? contractul.

A?adar, acordul de voin?? al p?r?ilor se realizeaz? prin ofert? ?i

acceptare.

Oferta. Oferta este propunerea de a contracta, în anumite condi?ii,

adresat? unei persoane determinate sau unor persoane nedeterminate. Ea se

face de obicei într-o form? expres? ?i direct? prin viu grai sau în scris.

Ea se poate exprima sub diferite forme precum: trimiterea de cataloage

cuprinzând descrierea m?rfurilor ?i indicarea pre?urilor, expunerea

m?rfurilor într-o vitrin? cu men?ionarea pre?urilor respective. Oricare

dintre acestea înseamn? o ofert? de vânzare, în temeiul c?reia oricine care

consimte s? pl?teasc? pre?ul afi?at are dreptul s? cear? s? i se vând?

marfa.

Oferta, f?r? a înceta de a fi direct? ?i cert?, poate îns? s? nu fie

expres?, ci tacit?. De pild?, prezen?a unui vehicul într-o sta?ie anume

destinat? vehiculelor de transport în comun, cu pre? tarifar, constituie o

ofert?, iar ac?iunea unei persoane de a se sui într-un asemenea vehicul

constituie o acceptare a ofertei, deci încheierea contractului de

transport.

Oferta (ca de altfel ?i acceptarea), fiind o manifestare de voin??,

trebuie s? îndeplineasc? toate condi?iile generale, cerute unei manifest?ri

de voin??, efectuat? în scopul de a produce efecte juridice.

Oferta trebuie s? fie ferm?, adic? s? exprime voin?a neîndoielnic? de a

încheia contractul, dac? oferta este acceptat?.

Oferta, chiar ?i atunci când este tacit?, trebuie s? fie neechivoc?.

Astfel, expunerea uni obiect în vitrina unui magazin cu eticheta pre?ului

de vânzare constituie o ofert? neechivoc?, pe când simpla expunere a unui

obiect, f?r? indicarea pre?ului de vânzare, poate s? însemne expunerea unui

model. De aceea, uneori, spre a evita echivocul se precizeaz?: “Obiectele

expuse în vitrin? nu se vând”.

Oferta mai trebuie s? fie precis? ?i complet?, adic? s? con?in? toate

elementele constitutive ale contractului, toate clauzele necesare actului

juridic, pentru încheierea acestuia, s? fie suficient? o acceptare pur? ?i

simpl?. Oferta mai trebuie s? cuprind? acele condi?ii sau clauze care

rezult? din reglementarea supletiv? a legii sau din obiceiuri.

În contractele ce se încheie intuitu personae, oferta nu poate fi f?cut?

decât de o persoan? determinat?. Dac? în privin?a unor asemenea contracte

se face ofert? public? (de pild?, pentru angajarea de speciali?ti), aceasta

nu constituie o ofert? precis? ?i complet?. Ofertantul poate refuza s?

contracteze cu cel care nu le îndepline?te.

Oferta fiind destinat? ca, prin acceptarea ei de c?tre destinatar s?

formeze contractul, atunci, atât timp cât nu este acceptat?, poate fi

revocat?. Prin urmare, oferta neacceptat? este revocabil?, chiar dac? a

ajuns la destinatar, tot astfel oferta este caduc? dac? a expirat termenul

pentru care a fost emis?, ori dac? mai înainte de acceptarea ei, ofertantul

moare sau devine incapabil.

Regula revocabilit??ii ofertei sufer? îns? unele excep?ii. Astfel, dac?

ofertantul a fixat un termen în?untrul c?ruia s? se fac? acceptarea, oferta

nu mai este revocabil? pân? la expirarea acestui termen, care de altfel

poate fi tacit. Se poate considera chiar c? orice ofert? con?ine un termen

în?untrul c?ruia s? se fac? acceptat?, oferta nu mai este revocabil? pân?

la expirarea acestui termen, care de altfel poate fi ?i tacit. Se poate

considera c? orice ofert? con?ine un termen tacit pentru acceptare, termen

care ar implica, cel pu?in termenul necesar pentru examinarea ofertei ?i

pentru ca r?spunsul acceptantului s? ajung? la ofertant; dac? pân? la

expirarea acestui termen, acceptarea nu se produce, oferta devine caduc?,

iar dac? în acest interval de timp oferta este acceptat?, contractul se

consider? încheiat, chiar dac? între timp oferta a fost, în fapt, revocat?.

Acceptarea. Întocmai ca oferta, acceptarea acesteia trebuie s?

îndeplineasc? condi?iile unei manifest?ri de voin?? produc?toare de efecte

juridice.

Forma accept?rii nu este supus? unor condi?ii speciale, ci este suficient

ca din felul manifest?rii, s? rezulte voin?a neîndoielnic? de a accepta

oferta respectiv?, acceptarea este expres?, când se face în scris sau

verbal ?i tacit?, când rezult? din ac?iuni ori atitudini care pot fi

interpretate în acest sens. Astfel, începutul execut?rii unui contract nu

poate fi interpretat decât ca o acceptarea a ofertei.

Cu privire la acceptarea tacit? se pune problema de a ?ti ce valoare

juridic? poate s? aib? simpla t?cere. În general i se recunoa?te valoarea

juridic? numai manifest?rii pozitive de voin??, contestându-se c? ?i

t?cerea ar avea aceast? calitate; dac? oferta nu a fost urmat? de nici un

r?spuns, ori de nici o atitudine, din care s? se poat? deduce o acceptare

indirect?, contractul nu se consider? încheiat.

În privin?a con?inutului acceptarea trebuie s? îndeplineasc? urm?toarele

condi?ii:

. S? se refere la acela?i obiect ca ?i oferta, adic? s? fie conform cu

acesta; neconcordan?a între ofert? ?i acceptare împiedic? formarea

contractului. Cu alte cuvinte, acceptarea trebuie s? fie integral?, f?r?

rezerve ?i implic? – f?r? propuneri de modificare a contractului –

deoarece astfel ea ar echivala cu o contraofert?;

. Acceptarea trebuie s? fie neîndoielnic?, o atare problem? se pune mai cu

seam? în cazul accept?rii tacite (sau a accept?rii prin simpla t?cere)

. Cât prive?te condi?iile privind persoana acceptantului, trebuie s? facem

o distinc?ie; dac? oferta a fost f?cut? unei persoane determinate, ea nu

poate fi acceptat? decât de persoana c?reia i-a fost f?cut?. Dac?

dimpotriv?, oferta a fost f?cut? unei persoane nedeterminate, ea poate fi

acceptat? de c?tre oricine (de pild? în cazul m?rfurilor cu indicarea

pre?urilor, expuse în vitrina unui magazin);

. În ceea ce prive?te momentul în care acceptarea poate interveni pentru a

produce efectele sale specifice – adic? încheierea contractelor – acest

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7


ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ



© 2009 Âñå ïðàâà çàùèùåíû.