| |||||
ÌÅÍÞ
| Notiunea si clasificarea actelor juridice civileasem?nare.[3] 11. Dup? modul lor de executare, actele juridice civile se împart în acte cu executare imediat? ?i acte cu executare succesiv?. Actele cu executare imediat? sunt acele acte a c?ror executare se produce o singur? dat?, printr-o singur? presta?ie din partea debitorului. Fac parte din aceast? categorie, darul manual, vânzarea-cump?rarea unui bun, când pe loc se pl?te?te pre?ul ?i se pred? bunul. Actele juridice cu executare succesiv? sunt acele acte a c?ror executare se realizeaz? prin mai multe presta?ii succesive. Intr? în aceast? categorie, contractul de rent? viager?, dona?ia cu sarcina între?inerii, vânzarea-cump?rarea în rate etc. Aceast? clasificare prezint? interes din punct de vedere juridic sub aspectul sanc?iunilor ce se aplic? în caz de neexecutare. Astfel, în timp ce contractele sinalagmatice cu executare imediat? li se aplic? rezolu?iunea pentru neexecutarea culpabil? sau necorespunz?toare, contractelor sinalagmatice cu executare succesiv? li se va aplica rezilierea. De asemenea, în cazul actelor juridice cu executare succesiv?, pentru fiecare presta?ie curge o prescrip?ie extinctiv? distinct?. 12. În func?ie de rolul voin?ei p?r?ilor în stabilirea con?inutului actului juridic civil, distingem acte subiective ?i acte condi?ie. Actele juridice subiective se caracterizeaz? prin aceea c? întreg con?inutul lor este stabilit prin voin?a p?r?ilor care le-au încheiat. Acestea sunt marea majoritate a actelor de drept civil. Actele juridice condi?ie sunt acele acte al c?ror con?inut este predeterminat de norme imperative, p?r?ile actelor juridice exprimându-?i voin?a numai în privin?a na?terii lor. Exemplu de act juridic condi?ie este c?s?toria. Aceast? clasificare prezint? importan?? din punct de vedere al aprecierii condi?iilor de validitate ale celor dou? acte. Astfel, con?inutul actelor juridice condi?ie fiind reglementat în mod imperativ de lege, valabilitatea lor se apreciaz? în limitele acestor norme juridice imperative, în vreme ce aprecierea valabilit??ii actelor subiective al c?ror con?inut este stabilit de p?r?i se face în limite mai largi. Pe de alt? parte, în timp ce actele juridice condi?ie nu pot fi decât cele stabilite ?i reglementate de lege, actele subiective nu se limiteaz? numai la cele expres reglementate de lege. Condi?iile de valabilitate ale actelor juridice civile. Dup? reglement?rile de baz? pe care ni le ofer? doctrina juridic?, condi?iile esen?iale pentru validitatea conven?iilor sunt: o Capacitatea de a contracta; o Consim??mântul valabil al p?r?ii care se oblig?; o Un obiect determinat; o O cauz? licit?. În leg?tur? cu aceste prevederi se impun a fi f?cute unele preciz?ri. Astfel, de?i textul se refer? la conven?ii, condi?iile enumerate sunt necesare ?i valabile pentru toate actele juridice, indiferent c? acestea sunt unilaterale sau bilaterale. Pe de alt? parte, de?i textul se refer? la consim??mântul valabil al p?r?ii care se oblig?, totu?i toate p?r?ile actului juridic, inclusiv creditorul, trebuie s? exprime un consim??mânt valabil. De asemenea actul juridic este valid nu numai când obiectul este determinat, ci ?i atunci când acest obiect este doar determinabil, iar în ceea ce prive?te cauza nu este suficient ca s? fie numai licit?, ci în plus trebuie s? fie real? ?i corespunz?toare regulilor de moral?.[4] În afara condi?iilor ar?tate mai sus, o condi?ie esen?ial? pentru validitatea actelor juridice o constituie forma pentru actele formale sau solemne. Pe lâng? condi?iile esen?iale, actul juridic poate cuprinde ?i condi?ii neesen?iale sau întâmpl?toare, a c?ror lips? nu poate influen?a valabilitatea actelor juridice, cum ar fi, spre exemplu, modalit??ile actului juridic (termenul ?i condi?ia). No?iunea ?i clasificarea condi?iilor de validitate ale actului juridic civil. În literatura de specialitate, condi?iile esen?iale de validitate ale actelor juridice au fost desemnate ?i prin termenul de elemente esen?iale.[5] Nu credem c? ar fi vreo gre?eal? ca pentru desemnarea termenului de condi?ii esen?iale de validitate ale actelor juridice ?i expresia “cerin?ele esen?iale de validitate ale actului juridic”. Prin condi?ii de validitate ale actului juridic trebuie s? de în?eleag? toate cerin?ele sau elementele prev?zute de lege sau stabilite de p?r?i pentru validitatea actului juridic civil. Condi?iile de validitate ale actului juridic civil se clasific? dup? mai multe criterii. Astfel, în func?ie de aspectele la care se refer? deosebim condi?ii de fond ?i condi?ii de form?. Condi?iile de fond sunt cele care privesc con?inutul actului juridic, iar cele de form? privesc forma de exteriorizare a voin?ei, adic? forma pe care o îmbrac? acest con?inut. În func?ie de obligativitatea lor, condi?iile actului juridic civil se împart în esen?iale ?i neesen?iale. Condi?iile esen?iale sunt acele condi?ii care trebuie îndeplinite în mod obligatoriu, pentru îns??i validitatea actului juridic. Dimpotriv? condi?iile neesen?iale pot fi sau nu prezente în structura actului juridic civil, f?r? consecin?e asupra valabilit??ii acestuia. În sfâr?it, condi?iile actului juridic civil se mai pot clasifica, în func?ie de sanc?iunea ce intervine în caz de nerespectare a lor, în condi?iile de validitate a c?ror nerespectare se sanc?ioneaz? cu nulitatea actului ?i condi?ii de eficacitate a c?ror nerespectare prive?te doar eficacitatea actului, f?r? nici o înrâurire asupra valabilit??ii actului juridic civil. Capacitatea de a încheia actul juridic civil No?iune ?i reglementare legal?. Capacitatea de a încheia acte juridice civile este una din condi?iile de fond, esen?ial? pentru validitatea actului juridic. Prin capacitate de a încheia acte juridice civile se în?elege aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi ?i obliga?ii civile, prin încheierea de acte de drept civil.[6] Conceput? în acest fel, capacitatea de a încheia acte juridice civile se înf??i?eaz? ca o parte a capacit??ii de folosin?? a persoanei fizice ?i juridice, în sensul posibil (aptitudinii) de a avea drepturi ?i obliga?ii civile, precum ?i ca o premis? a capacit??ii de exerci?iu, al?turi de discern?mânt, de a dobândi drepturi subiective civile ?i obliga?ii prin încheierea de acte juridice civile. Cu alte cuvinte, capacitatea de a încheia acte juridice civile se întemeiaz? atât pe ideea de a dobândi prin încheierea de acte juridice civile. Sub aspectul reglement?rii legale în articol …. Enumerându-se condi?iile esen?iale pentru validitatea unui act juridic, la pct 1 se prevede expres capacitatea de a contracta. În afara acestui text de lege, capacitatea de a încheia acte juridice civile mai este reglementat? de art … , potrivit c?ruia “poate contracta orice persoan? ce nu este declarat? incapabil? de lege” ?i art …., care enumer? persoanele incapabile de a încheia contracte ?i anume minorii, interzi?ii, precum ?i to?i acei c?rora legea le-a prohibit oarecare contracte. Unele reglement?ri privind capacitatea de a încheia acte juridice civile au ca obiect diferite categorii de acte juridice civile. Astfel, potrivit dispozi?iilor art… , minorul de 16 ani poate dispune prin testament de jum?tate din bunurile de care poate dispune potrivit legii persoana major?, iar în art … se consacr? principiul potrivit c?ruia “orice persoan? este capabil? de a face testament, dac? nu este oprit? de lege”. De asemenea, în toat? materia contractelor de vânzare-cump?rare potrivit art …. “Pot cump?ra ?i vinde to?i c?rora nu le este oprit prin lege” Principiul capacit??ii ?i excep?ia de la acest principiu Regula în aceast? materie, consacrat? în doctrin? ?i stabilit? ?i de practica judec?toreasc? este c? orice persoan? are capacitate de a încheia acte juridice civile, incapacit??ile constituind excep?ii de la aceast? regul?. În leg?tur? cu aceast? regul? în articolul 12 C. Civ. Se prevede expres c? “nimeni nu poate fi îngr?dit în capacitate de folosin?? ?i nici lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerci?iu, decât în cazurile ?i condi?iile stabilite de lege”. În ceea ce prive?te persoanele juridice regula capacit??ii de a încheia acte juridice este subordonarea principiului specialit??ii capacitatea de folosin?? consacrat? prin art. 29 din C. Civ. Potrivit c?ruia “persoana juridic? are capacitate juridic? de folosin?? potrivit scopului activit??ii ei” Capacitatea de folosin?? a persoanei juridice ia na?tere în momentul aprob?rii statutului sau regulamentului ei, iar în cazurile când urmeaz? s? func?ioneze pe baza regulamentului general privind organiza?iile de stat, respectiv – din momentul public?rii de c?tre organul competent a hot?rârii de înfiin?are a ei. Dac? statutul urmeaz? s? fie înregistrat, capacitatea de folosin?? a persoanei juridice ia na?tere din momentul înregistr?rii. Toate actele juridice care nu sunt încheiate în vederea realiz?rii scopului persoanei juridice sunt sanc?ionate cu nulitatea. Incapacitatea de a încheia acte juridice trebuie s? fie expres prev?zut? de lege, iar textele de lege prin care sunt reglementate astfel de excep?ii sunt de strict? interpretare ?i aplicare. Fa?? de no?iunea ?i reglement?rile legale privitoare la capacitatea de a încheia acte juridice civile, se poate concluziona c? aceast? capacitate este o stare de drept în compara?ie cu discern?mântul care este o stare de fapt care se apreciaz? de la persoan? la persoan?, în func?ie de aptitudinea ?i puterea psihointelectual? a acesteia de a aprecia între bine ?i r?u, licit ?i ilicit, moral ?i imoral, etc.[7] Consim??mântul Corela?ia dintre consim??mânt ?i voin?a juridic? Pentru ca un act juridic s? ia fiin?? ?i s? produc? efecte, este absolut necesar? existen?a unei voin?e care s?-l creeze, deoarece actul juridic este manifestarea de voin?? f?cut? cu inten?ia de a produce efecte juridice, adic? de a crea, modifica, transmite sau stinge un raport juridic civil. Privit? în realitatea ei psihologic?, voin?a este un fenomen complex care cuprinde în con?inutul ei st?ri intelective (senza?ii, percep?ii, gândire, memorie); st?ri afective (emo?ii ?i sentimente) ?i st?ri volitive (reglarea conduitei, propunerea de scopuri deliber?ri, lu?ri de decizii)[8] ?i sub aspectul ei juridic voin?a este un fenomen complex, deoarece structura ei este format? din dou? elemente: consim??mânt ?i cauz? a (scop). Corela?ia care exist? a?adar, între voin?? ?i consim??mânt este de tipul întreg parte, voin?a alc?tuind întregul, iar consim??mântul o parte a acestuia. Formarea ?i principiile voin?ei juridice Ceea ce îi determin? pe oameni s? încheie acte juridice este nevoia lor de a-?i satisface cerin?ele de ordin material ?i spiritual ale vie?ii cotidiene. Aceasta înseamn? c? orice act de voin?? urm?re?te realizarea unui anumit scop. Sub influen?a nevoilor se formeaz? motivele ac?iunilor omene?ti, motivele constituind, a?adar, elementul care-l îndeamn? pe om s?- ?i propun? anumite scopuri, iar scopul reprezint? ceea ce omul tinde s? realizeze. Tocmai aceast? tr?s?tur? a ac?iunii omene?ti, de a urm?ri con?tient realizarea unui anumit scop, ne îng?duie s? denumim ac?iunea sa ca act de voin??. Cânt?rind motivele care o îndeamn? s? ac?ioneze, persoana delibereaz? pân? când intervine motivul determinant care antreneaz? hot?rârea de a o încheia actul juridic proiectat. În procesul psihologic de formare a consim??mântului distingem, prin urmare, mai multe etape, ?i anume: reflectarea nevoilor în con?tiin??, apari?ia sub - impulsul lor – a motivelor care îndeamn? la ac?iune; deliberarea; interven?ia motivului determinant care este reprezentarea intelectual? a scopului principal, urm?rit ?i, în fine hot?rârea de a încheia actul juridic necesar pentru împlinirea scopului urm?rit, adic? pentru împlinirea nevoilor care au constituit punctul de plecare al procesului psihologic de formare a voin?ei juridice. Din punct de vedere juridic intereseaz? numai interven?ia motivului determinant ?i hot?rârea de a încheia actul juridic, care constituie cele dou? elemente ale voin?ei juridice ?i anume: a) consim??mântul, care înseamn? hot?rârea de a încheia actul juridic; b) cauza prin care se în?elege scopul concret urm?rit prin încheierea actului respectiv, scop a c?rui reprezentare intelectual? a constituit motivul determinant ale încheierii actului juridic civil. Doctrina juridic? civil? consacr? dou? principii ce guverneaz? voin?a juridic? ?i anume principiul libert??ii actelor juridice civile, cunoscut ?i sub numele de principiu autonom de voin?? ?i principiul voin?ei reale, numit ?i principiul voin?ei interne. De aici rezult? c? subiectele de drept civil sunt libere s? încheie orice acte juridice, dar respectând legea ?i bunele moravuri. Cu respectarea legii ?i a regulilor de moral?, subiectele de drept civil pot s? dea actului juridic încheiat, con?inutul dorit de ele. Ele sunt, de asemenea, libere s? modifice sau s? pun? cap?t actului juridic pe care l-au încheiat. Pentru a produce efecte juridice, respectiv, pentru a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi juridice de drept civil, voin?a trebuie s? fie exteriorizat? de forul interior al autorului ei. Cu alte cuvinte, voin?a intern? trebuie manifestat? în exterior pentru a fi cunoscut? de alte persoane. Voin?a juridic? cuprinde, a?adar, dou? elemente: voin?a intern? (real?) ?i voin?a declarat? (exteriorizat?). Pentru a putea da na?tere la efecte juridice între voin?a intern? ?i cea declarat? trebuie s? existe o concordan?? deplin?. Exist? îns? cazuri în care nu exist? concordan?? între voin?a ?i cea intern?, situa?ie în care se ridic? problema c?reia dintre acesteia trebuie s? i se acorde prioritate. Defini?ia ?i cerin?ele de validitate ale consim??mântului Consim??mântul este condi?ia esen?ial?, de fond, prev?zut? de lege, pentru validitatea actului juridic civil. Prin consim??mânt se în?elege hot?rârea unei persoane de a se obliga juridice?te ?i manifestarea în exterior a acestei hot?râri. Consim??mântul este în aceast? accep?iune, un element fundamental ?i necesar al oric?rui act juridic civil. Într-un alt sens, mai apropiat de sensul etimologic al cuvântului prin consim??mânt se desemneaz? acordul de voin?? al p?r?ilor, în actele juridice bilaterale ?i multilaterale.[9] Pentru a fi valabil consim??mântul trebuie s? îndeplineasc?, cumulativ, urm?toarele cerin?e: a) hot?rârea de a încheia actul juridic trebuie s? fie exteriorizat?. Atâta timp cât consim??mântul nu a fost exteriorizat nu are nici o semnifica?ie juridic?. Formele declara?iei de voin?? pot fi alese liber de c?tre cei ce încheie actul juridic cu excep?ia cazurilor prev?zute de lege, când manifestarea de voin?? trebuie s? îmbrace o form? special?. Modurile de exteriorizare a consim??mântului sunt variate. Vorbele ?i înscrisurile sunt cele mai frecvente. Dar în afar? de declara?ia expres?, f?cut? verbal, în scris sau chiar printr-un gest, spre exemplu chemarea unui taxi, consim??mântul se mai poate manifesta ?i prin s?vâr?irea unei ac?iuni cum ar fi, spre exemplu, începerea execut?rii unui mandat din care rezult? în mod concludent acceptarea mandatului ori chiar prin adoptarea unei anumite atitudini (sta?ionarea taxiurilor în anumite locuri ce le sunt rezervate). În literatura de specialitate, ca ?i în practica judiciar? s-a pus problema valorii juridice a t?cerii. În principiu t?cerea prin ea îns??i nu poate valora consim??mântul. Cu toate acestea, legea prevede unele cazuri în care t?cerea valoreaz? consim??mântul. Astfel, dac? dup? expirarea termenului stipulat prin contractul de loca?iune, locatarul r?mâne ?i este l?sat în posesia bunului, loca?iunea se consider? reînnoit? care se nume?te tacit? reloca?iune. T?cerea mai poate valora consim??mântul atunci când p?r?ile atribuie t?cerii semnifica?ie juridic? de consim??mânt sau o astfel de semnifica?ie rezult? din obicei. b) consim??mântul trebuie s? provin? de la o persoan? care are discern?mânt. Actul juridic civil fiind un act de voin??, autorii manifestarea de voin?? trebuie s? aib? puterea de a discerne ?i a aprecia consecin?ele actului juridic pe care le încheie. Persoanele care au deplin? capacitate de exerci?iu, sunt prezumate c? au discern?mânt. Minorii pân? la vârsta de 15 ani aliena?ii mintali ?i debilii mintali pu?i sub interdic?ie judec?toreasc? sunt prezuma?i c? au discern?mântul necesar s? încheie acte juridice civile, fie datorit? vârstei lor fragede, fie datorit? st?rii lor de s?n?tate mintal?. Între 15 ?i 18 ani minorii au capacitate de exerci?iu restrâns? ?i în aceast? perioad? discern?mântul lor juridic este în curs de formare. Ei au discern?mânt, îns? le lipse?te experien?a vie?ii juridice, motiv pentru care actele lor juridice sunt încuviin?ate în prealabil de ocrotitorii lor legali. c) consim??mântul trebuie s? fie exprimat cu inten?ia de a produce efecte juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic. De aici consecin?a c? obliga?iile de ordin moral, cele de polite?e sau pur amicale, precum ?i cele încheiate sub o condi?ie pur postetativ?, a c?rei realizare depinde exclusiv de voin?a celui ce se oblig?, nu sunt obliga?ii juridice. În aceste cazuri, declara?ia de voin?? nu are valoare juridic?, fiindc? lipse?te inten?ia de a se obliga juridice?te. d) Consim??mântul s? nu fie alterat prin vreun viciu de consim??mânt. Caracterul con?tient ?i liber al consim??mântului poate fi alterat de anumite împrejur?ri denumite vicii de consim??mânt. Într-adev?r, potrivit dispozi?iilor art, c civ “consim??mântul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violen?? sau surprins prin dol”. Viciile care altereaz? caracterul con?tient ?i liber al consim??mântului sunt: eroarea, dolul, violen?a ?i leziunea. Viciile de consim??mânt Eroarea. Eroarea este o fals? reprezentare a realit??ii la încheierea unui act juridic. În raport cu consecin?ele pe care le produce eroarea poate distinge voin?a juridic?, poate vicia consim??mântul sau poate s? nu aib? nici o influen?? asupra voin?ei, fiind indiferent din punct de vedere juridic. Rezult?, a?adar, c? în func?ie de efectele la care d? na?tere, eroarea este de trei feluri: eroarea obstacol, denumit? ?i distinctiv de voin??, eroare-viciu de consim??mânt ?i eroare indiferent?. Eroarea obstacol este cea mai grav? form? de eroare, ea împiedicând formarea actului juridic. Acest fel de eroare se întâlne?te în cazul în |
ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ | |||
|