| |||||
ÌÅÍÞ
| Notiunea si clasificarea actelor juridice civileregulilor de moral?. Pe cale de consecin??, conduita p?r?ilor actului juridic civil trebuie s? fie conform atât cu legea, cât ?i cu regulile de moral?. Actele juridice încheiate cu nesocotirea acestei condi?ii sunt sanc?ionate cu nulitate absolut?; f) Obiectul actului juridic civil trebuie s? fie un fapt personal al celui ce se oblig?. Nimeni nu poate fi obligat prin voin?a altuia. Nu se poate deci promite într-un act juridic faptul altuia, ci numai faptul s?u personal, afar? de cazul când aceast? promisiune se face în calitate de mandatar. Conven?ia prin care o parte se oblig? s? determine pe in ter? s? consimt? la încheierea unui act juridic este valabil?, deoarece nu se promite faptul ter?ului, ci faptul propriu de a depune toate diligen?ele pentru a convinge pe ter? s? încheie actul juridic; g) Cel ce se oblig? trebuie s? fie titularul dreptului. În actele juridice constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel ce se oblig? s? fie titular dreptului pentru care s-a obligat. Aceast? condi?ie este consecin?a principiului de drept potrivit c?ruia nimeni nu se poate obliga în mod valabil la ceva ce nu are sau s? transmit? altuia mai multe drepturi decât are el însu?i. Forma actului juridic civil Principiul consensualismului actelor juridice civile În principiu, actele juridice civile nu reclam? necesitatea observ?rii vreunor forme pentru validitatea lor. Voin?a juridic? manifestat?, oricum, prin vorbe, prin înscrisuri, prin semne, etc., este suficient? pentru încheierea unui act juridic, iar contractul se formeaz? prin simplul acord de voin?? al p?r?ilor. Voin?a juridic? este deci independent? de forma pe care o îmbrac? pentru a se exterioriza. Ea produce efecte juridice, f?r? a fi nevoie pentru aceasta de a se manifesta în anumite forme. Prin urmare, în principiu, actele juridice sunt consensuale în în?elesul c? ele se încheie valabil prin simpla manifestare de voin?? a celor de la care eman?. No?iunea ?i clasificarea condi?iilor de form? ale actelor juridice civile. Prin form? a actului juridic civil se în?elege modalitatea de exteriorizare a manifest?rii de voin?? f?cut cu inten?ia de a crea, modifica sau a stinge un raport juridic concret.[16] Cu alte cuvinte ?i într-o formulare mai sintetic?, forma actului juridic civil reprezint? modul de exteriorizare a manifest?rii de voin??. Ca o derogare de la principiul consensualismului actelor juridice civile, în func?ie de consecin?ele juridice ale nerespect?rii formei se disting trei condi?ii de form? ?i anume: a) forma cerut? ad validatem, adic? pentru îns??i validitatea actului juridic civil; b) forma cerut? ad probationem, adic? pentru a se face dovada actului juridic civil; c) forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil. Forma cerut? de validitate a actului juridic civil. Actele juridice pentru validitatea c?rora se cer îndeplinirea sub sanc?iunea nulit??ii absolute, anumite condi?ii de form? se numesc acte formale sau solemne. La actele formale sau solemne, forma constituie o condi?ie de validitate. Forma ca o condi?ie de validitate a actului juridic civil const? în necesitatea îndeplinirii formalit??ii prestabilite de lege ori de p?r?i privind exteriorizarea voin?ei cu ocazia încheierii actului juridic. Ra?iunea formei ca o condi?ie esen?ial? de validitate a actului juridic civil este determinat?, în primul rând, de nevoia asigur?rii deplinei libert??i ?i certitudini manifest?rii consim??mântului în al doilea rând, de a aten?iona p?r?ile cu privire la importan?a deosebit? pe care o au actele ce necesit? încheierea lor într-o anumit? form? ?i, în al treilea rând, de a asigura un control din partea statului cu privire la respectarea condi?iilor de validitate a unor acte juridice civile care dep??esc prin con?inutul lor interesele strict personale ale p?r?ilor. Forma cerut? pentru validitatea actului juridic civil se caracterizeaz? printr-o serie de tr?s?turi specifice ce ?in de esen?a formei ?i anume: este un element constitutiv al actului juridic, lipsa formei fiind sanc?ionat? cu nulitate absolut? a actului; presupune manifestarea expres? de voin??, ceea ce exclude manifestarea tacit? a voin?ei p?r?ilor ?i este , în principiu, exclusiv?, în sensul c?, de regul?, actul se încheie în form? autentic?, ?i nu permite p?r?ilor posibilitatea unei op?iuni, cu excep?ia testamentului.[17] Forma ad validatem trebuie s? cuprind? întregul con?inut al actului juridic, nefiind admis? trimiterea la o surs? exterioar? prin care s? se determine con?inutul actului juridic civil. De asemenea, actele juridice aflate în raport de interdependen?? cu actele formale sau solemne, chiar dac? ele privite separat nu trebuie s? îndeplineasc? aceast? condi?ie, trebuie totu?i s? fie acte formale sau solemne cum ar fi, spre exemplu, mandatul pentru încheierea unui act formal trebuie s? îmbrace forma autentic?. Tot astfel, actul juridic care determin? ineficacitatea unui act formal sau solemn trebuie s? fie ?i el formal sau solemn. Sunt acte formale: dona?ia, acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar, ipoteca, contractul de societate comercial?. c) forma-condi?ie de proba?iune a actului juridic civil. Forma cerut? actului juridic pentru a fi folosit ca mijloc de prob? const? în cerin?a întocmirii în scris a actului juridic civil, f?r? ca lipsa acestei forme s? afecteze validitatea actului juridic. Forma cerut? ca o condi?ie de proba?iune a actului juridic, de?i nu are nici o influen?? asupra validit??ii acestuia, totu?i ea are un caracter obligatoriu, deoarece, în principiu, este inadmisibil dovedirea actului juridic civil cu un alt mijloc de prob?. Forma ad probationem a fost considerat? în literatura de specialitate ca reprezentând, fie o excep?ie de la principiul consensualismului, deoarece manifestarea de voin?? trebuie f?cut? în form? scris?,[18] fie ca o limitare adus? aceluia?i principiu, în sensul c? nedovedirea raportului juridic n?scut din actul juridic are drept consecin?? îns??i ineficacitatea acestui raport juridic[19] d) forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil Aceast? form? se refer? la formalit??ile prev?zute de lege pentru a face actul juridic civil opozabil ?i persoanelor care nu au participat la încheierea lui. Formalit??ile prev?zute de lege se refer?, în primul rând, la publicitatea actului juridic civil prin care se constituie sau se transmit drepturi reale care, fiind drepturi absolute sunt opozabile erga omnes. Forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil este obligatorie. Nerespectarea acestei cerin?e de form? nu va fi sanc?ionat? cu nulitate absolut? sau imposibilitatea dovedirii actului juridic civil prin alte mijloace de prob?, ci cu inopozabilitatea actului fa?? de ter?ele persoane, adic? cu posibilitatea acestora din urm? persoane de a ignora actele juridice ce li se opune de p?r?ile care l-au încheiat. Actul încheiat este valabil ?i va produce efecte între p?r?i, îns? el nu este opozabil ter?elor persoane fa?? de care actul este ineficace. Nulitatea actului juridic civil Defini?ie ?i func?iile nulit??ii În lipsa unei defini?ii a nulit??ii actelor juridice în codul civil, literatura de specialitate abund? în defini?ii, care, îns?, au un numitor comun ?i anume acela c? nulitatea este o sanc?iune civil?, care intervine când se înfrânge o dispozi?ie legal?, cu ocazia încheierii unui act juridic. Nulitatea este acea sanc?iune civil? care intervine dup? înc?lcarea normei de drept, lipsind actul juridic de efectele urm?rite la încheierea lui.[20] Analizând finalitatea nulit??ii ca institu?ie de drept civil, în opinia domnului profesor T. Pop aceast? institu?ie urm?re?te atât un rol preventiv, cât ?i unul represiv. Prin urmare, nulitatea urm?re?te atât o func?ie preventiv?, cât ?i una sanc?ionatorie. Func?ia preventiv? a nulit??ii const? în amenin?area cu distrugerea efectelor actului juridic, dac? acesta se încheie cu nesocotirea dispozi?iilor normative privind condi?iile sale de validitate. Într-adev?r, nulitatea actelor juridice prezint? neajunsul c? nimice?te aparen?a creat? prin acest act, împrejurare ce poate produce prejudicii atât p?r?ilor, cât ?i ter?ilor. De aceea, este preferabil s? se verifice în prealabil condi?iile de validitate ale actului juridic, pentru a preveni nimicirea efectelor lui, dup? ce s-a încheiat. O asemenea verificare prealabil? a fost instituit? de legiuitor, doar pentru actele solemne, îns? ea lipse?te pentru restul actelor juridice. Pentru marea majoritate a actelor juridice pentru care nu se cere forma solemn?, p?r?ile au tot interesul pentru a preîntâmpina distrugerea efectelor actului juridic, s? observe prevederile legii civile înainte de încheierea lui ?i s? se conformeze lor. Func?ia sanc?ionatorie intervine dup? încheierea actului juridic, având drept scop fie înl?turarea efectelor contrare legii, pe care le con?ine acest act, fie încheierea actului în totalitate, dac? nu este posibil? men?inerea lui prin îndep?rtarea clauzelor stipulate în dispre?ul unor dispozi?ii imperative ale legii. De re?inut c? nu trebuie confundat? nulitatea actului juridic cu ineficien?a probatorie a înscrisului constatator. Se ?tie din materia dreptului probator c? pentru dovedirea unor acte juridice legea cere întocmirea unui înscris. Acest înscris, pentru a constitui instrument probator trebuie s? îndeplineasc? anumite condi?ii prev?zute de lege. Nerespectarea acestor condi?ii atrage ineficien?a înscrisului doveditor, ceea ce înseamn? c? înscrisul este lipsit de efectele sale în materie de prob? dar nu afecteaz? validitatea opera?iilor juridice, care poate fi dovedit?, eventual, prin alte mijloace de prob?. Dac? înscrisul reprezint? o condi?ie pentru validitatea chiar a opera?iilor juridice (caz actelor juridice solemne), nulitatea înscrisului atrage ?i nulitatea actului juridic. Evolu?ia concep?iei cu privire la nulitatea actului juridic În dreptul roman, concep?ia asupra nulit??ii era cristalizat? în dou? adagii: qui contra legem agit nihil agit precum ?i quod nullum est nullum producit efectum. De aici rezult? c? nulitatea era total? ?i iremediabil? sau, altfel spus, actul juridic era nimicit în totalitate, neexistând posibilitatea men?inerii lui par?iale cu înl?turarea clauzelor prin care s- a înc?lcat legea. În concep?ia clasic?, care se afla înc? sub influen?a dreptului roman, nulitatea era asimilat? cu ineficacitatea actului juridic, în totalitatea sa, fiind tratat ca o stare organic? a acestuia, deoarece s-a încheiat cu nesocotirea dispozi?iilor legale. Nulitatea avea ca efect desfiin?area actului juridic în întregime ?i ca o consecin??, nimicirea tuturor efectelor sale. Deci nulitatea era total? ?i iremediabil?, ca ?i în dreptul roman. În concep?ia modern? s-a formulat teoria propor?ionalit??ii efectelor nulit??ii în raport cu cauzele care au determinat-o, urm?rile nulit??ii trebuind s? se m?rgineasc? numai la cele efecte care contravin legii, celelalte efecte ale actului men?inându-se. În aceast? concep?ie, nulitatea este în principiu par?ial? ?i remediabil?. Finalitatea nulit??ii în aceast? concep?ie este ap?rarea actului juridic prin men?iunea lui, dup? ce s-au înl?turat efectele care contravin legii. Concep?ia dreptului român contemporan asupra nulit??ii actului juridic este aceea a unei nulit??i în principiu par?iale ?i remediabile, nulitatea actului juridic având menirea de a suprima numai efectele care contravin dispozi?iilor legale înc?lcate la încheierea actului, l?sându-se neatinse celelalte efecte. În aceast? concep?ie nulitatea total? intervine numai atunci când clauzele care contravin legii au constituit cauza principal? ?i determinant? a încheierii actului juridic. Clasificare nulit??ii actelor juridice Teoria nulit??ii actelor juridice clasific? aceste acte, în raport de mai multe criterii, astfel: 1. În raport de natura interesului ocrotit de lege ?i de regimul ei juridic, nulitatea este de dou? feluri: nulitate absolut? ?i nulitate relativ?. Nulitatea absolut? este sanc?iunea ce intervine în caz de nerespectare, cu ocazia încheierii unui act juridic, a unei norme de drept care ocrote?te un interes general, public.[21] Nulitatea relativ? este sanc?iunea ce intervine în cazul de nerespectare, cu ocazia încheierii unui act juridic, a unei norme de drept care ocrote?te un interes particular, privat.[22] Îndoctrin? ?i în jurispruden?? se folose?te pentru nulitatea absolut? expresiile “nul de drept” sau “nul”, ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”, iar pentru nulitatea relativ? expresiile “actul este anulabil” sau “actul poate fi anulat”. În raport de întinderea efectelor, nulitatea poate fi total? sau par?ial?. Nulitatea total? este aceea care desfiin?eaz? actul juridic în întregime. Nulitatea par?ial? este aceea care desfiin?eaz? numai unele efecte ale actului juridic acesta r?mânând în fiin?? ?i producându-?i celelalte efecte. În dreptul civil român, nulitatea par?ial? reprezint? regula, iar nulitatea total? excep?ia, aceasta însemnând c? nulitatea unei clauze a actului juridic nu atrage ineficacitatea întregului act, ea m?rginindu-se numai la acea clauz?. Nulitatea total? va interveni ori de câte ori clauza (sau clauzele) care contravine legii a constituit cauza impulsiv? ?i determinant? a încheierii actului juridic (exemplu bunurile so?ilor ?i înstr?inarea lor). În raport de existen?a ori inexisten?a unei norme care s? edicteze expres sanc?iunea, nulitatea este de dou? feluri: expres? sau virtual?. Nulitatea expres? (textual?, explicit?) este aceea care este prev?zut? anume într-o dispozi?ie legal?. Nulitatea virtual? (implicit?, tacit?) este aceea care, f?r? a fi prev?zut? expres de lege, rezult? în mod neîndoelnic din felul de exprimare a normei legale sau din scopul acesteia. Exemplu art ….. declar?: “bunurile dobândite în timpul c?s?toriei, de oricare dintre so?i, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale so?ilor. Orice conven?ie contrar? este nul?”. Pe de alt? parte, din modul de redactare sau din scopul anumitor prevederi legale rezult? c? înc?lcarea acestora atrage nulitatea actului juridic, de?i aceste prevederi nu con?in expres sanc?iunea nulit??ii. Suntem în prezen?a unei nulit??i virtuale. Drept exemplu constituie prevederile art. 575 din C. civ. Care declar?: “Testamentul trebuie s? fie întocmit în form? scris?, cu indicarea locului ?i datei întocmirii lui, s? fie semnat cu mâna proprie a testatorului ?i autentificat pe cale notarial?”. La fel art. 240 prevede c? contractul de vânzare cump?rare a casei de locuit trebuie s? fie încheiat în form? scris?, autentificat notarial ?i înregistrat la birourile de inventariere tehnic?. Exemple din cc cu privire la formele testamentului, dona?iuni În raport de caracterul condi?iilor de validitate nerespectat? nulitatea este de dou? feluri: de fond ?i de form?. Nulitatea de fond este acea sanc?iune a actului juridic încheiat cu nerespectarea condi?iilor esen?iale de validitate ale acestuia ?i anume: capacitatea de a contracta, consim??mântul valabil al p?r?ii ce se oblig?, un obiect determinat ?i o cauz? licit?. Cu p?rere de r?u legisla?ia civil? a Republicii Moldova nu prevede expres condi?iile de valabilitate ale conven?iilor, acestea fiind stabilite de c?tre doctrin?. Nulitatea de form? este acea sanc?iune a actului juridic încheiat cu nerespectarea formei cerute de lege ad validatem. Aceast? clasificare prezint? interes redus, deoarece efectul juridic ale nulit??ilor de fond ?i de form? sunt acelea?i. 2. În raport de modul cum opereaz? nulitatea se distinge între nulitate de drept ?i nulitate judiciar?. Nulitatea de drept este aceea care opereaz? în puterea legii, independent de interven?ia instan?ei judec?tore?ti. Nulitatea judiciar? este aceea pronun?at? de instan?a judec?toreasc?, care lipse?te de efecte actul juridic civil. Clasificarea aceasta este de origine francez?, iar când nulitatea era prev?zut? expres de lege (actul este “nul de drept”), ea opera în puterea legii, f?r? interven?ia instan?ei de judecat?. În dreptul civil român, distinc?ia între nulit??ile de drept ?i judiciare este nesemnificativ? în practic?, deoarece în toate cazurile, indiferent c? suntem în prezen?a unei nulit??i absolute, când instan?a constat? aceast? nulitate, sau a unei nulit??i relative, când instan?a pronun?? nulitatea, pentru ca actul juridic s? fie desfiin?at de regul? intervine organul jurisdic?ional. În legisla?ia român? exist? texte care declar? “nul de drept” un act juridic, dar, pentru a înl?tura situa?ia juridic? creat? prin acest act se impune o hot?râre judec?toreasc? de declarare a nulit??ii. A?a de pild?, art statueaz?: “Conven?ia f?cut? prin eroare, violen?? sau dol nu este nul? de drept, ci d? loc numai ac?iunii de nulitate”. La noi în ?ar? conform art. 60 C.civ. care precizeaz? c?: “cel al c?rui consim??mânt a fost viciat prin în?el?ciune, violen??, amenin?are în urma unei învoieli dolosive sau în urma unui concurs de împrejur?ri grele poate cere anulare conven?iei” Deci, conchidem noi, nimeni nu-?i poate face singur dreptate, desfiin?ând situa?ia juridic? existent?, ci trebuie s? recurg? la justi?ie. Cauzele de nulitate a actului juridic Privite în general, cauzele care conduc la nulitatea actului juridic s- ar subsemna ideii de nerespectare a dispozi?iilor legale, care reglementeaz? condi?iile necesare pentru ca aceasta s? fie valabil?. În doctrin? sunt considerate cauze de nulitate a actului juridic urm?toarele: . Înc?lcarea dispozi?iilor legale referitoare la capacitatea de a încheia actul juridic; . Lipsa unui element esen?ial, structural, al actului juridic (consim??mântul, obiectul, cauza); . Vicierea consim??mântului exprimat în actul juridic; . Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil; . Ilicitatea sau imoralitatea cauzei; . Nesocotirea dispozi?iilor imperative ale legii, ordinii publice ?i bunurilor moravuri; . Nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne; . Lipsa sau nevalabilitatea autoriza?iei administrative pentru unele acte juridice; . Frauda legii. De men?ionat c? nesocotirea acestor cauze de nulitate conduce fie la nulitatea absolut?, fie la nulitatea relativ? a actului juridic. Cauze de nulitate absolut? |
ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ | |||
|