| |||||
ÌÅÍÞ
| Notiunea si clasificarea actelor juridice civileSanc?iunea nulit??ii absolute a actului juridic intervine în urm?toarele cazuri: o Când se încalc? dispozi?iile legale referitoare la capacitatea civil? a persoanei. Este vorba de: a) nerespectarea de c?tre unele persoane a incapacit??ii speciale la care sunt supuse pentru ocrotirea vreunui interes social ob?tesc. O asemenea incapacitate special? este prev?zut? de art .. pentru judec?tori, procurori ?i avoca?i, care sunt opri?i s? cesioneze drepturi litigioase ?i b) lipsa capacit??ii de folosin?? a dreptului datorit? nerespect?rii principiului specialit??ii de c?tre persoana juridic?; o Când actul juridic este lipsit de un element esen?ial, de o condi?ie esen?ial? pentru validitatea lui consim??mântul, obiectul, cauza. Consim??mântul lipse?te cu des?vâr?ire în cazul erorii-obstacol, când voin?a celor dou? p?r?i nu s-a întâlnit pentru a se încheia valabil actul juridic. În acest caz nu suntem în prezen?a unui viciu de consim??mânt, ci în prezen?a unui obstacol la încheierea actului juridic; o Când obiectul actului juridic nu este valabil (este obiect ilicit sau imoral); o Când cauza actului juridic nu este valabil? (este ilicit? sau imoral?); o Când forma cerut? de lege în mod obligatoriu, nu a fost respectat? de p?r?i; o Când au fost nesocotite dispozi?iile imperative ale legii, ordinii publice ?i bunele moravuri; o Când lipse?te autoriza?ia administrativ?, ori aceasta nu este valabil?, întrucât s-a acordat cu înc?lcarea legii; o Când pentru actul juridic încheiat s-a fraudat legea. Cauze de nulitate relativ? Sanc?iunea nulit??ii relative a actului juridic intervine în urm?toarele cazuri: o Când consim??mântul exprimat în actul juridic a fost viciat prin eroare, dol, violen?? sau leziuni; o Când a lipsit discern?mântul uneia din p?r?i în momentul încheierii actului juridic; o Când actul juridic a fost încheiat de persoane lipsite de capacitate de exerci?iu sau de persoane cu capacitate de exerci?iu sau de persoane cu capacitate de exerci?iu restrâns?, care n-au avut încuviin??rile prev?zute de lege. Este vorba de: a) actul juridic încheiat de persoane lipsite de capacitate de exerci?iu (minorii sub 15 ani ?i persoanele sub interdic?ie); b) actul juridic încheiat de un minor cu capacitatea de exerci?iu restrâns?, f?r? încuviin?area ocrotitorului legal, act care este lezionar pentru minor; c) actul juridic încheiat f?r? încuviin?area autorit??ii tutelare. o Când actul juridic a fost încheiat cu nesocotirea unor interdic?ii legale prev?zute în scopul ocrotirii unor interese particulare. Regimul juridic al nulit??ii Clasificarea nulit??ii în absolut? ?i relativ? este deosebit de important? din cauza regimului juridic diferit al celor dou? categorii de nulit??i. Acest regim diferit se datoreaz? naturii distincte a interesului ocrotit prin norma juridic? înc?lcat?. Dac? interesul ocrotit este cel general, ob?tesc, atunci sanc?iunea înc?lc?rii legii este nulitatea absolut? cu regimul ei juridic propriu, iar dac? interesul ocrotit este particular al p?r?ilor sau al uneia dintre ele, atunci sanc?iunea înc?lc?rii legii este nulitatea relativ?, cu regimul ei juridic distinct. Regimul juridic al nulit??ii se refer? la regulile care genereaz? atât nulitatea absolut? cât ?i nulitatea relativ?. Deosebirea de regimul juridic dintre nulitatea absolut? ?i nulitatea relativ? prive?te trei aspecte: a) persoanele care pot invoca nulitatea; b) prescrierea dreptului la ac?iune ?i c) posibilitatea acoperirii nulit??ii prin confirmarea actului juridic. În cele ce urmeaz? vom examina separat regimul juridic al nulit??ii absolute ?i regimul juridic al nulit??ii relative. Regimul juridic al nulit??ii absolute Regulile care cârmuiesc regimul juridic al nulit??ii absolute sunt: a) Nulitatea absolut? poate fi invocat? de orice persoan? interesat?. Persoanele interesate pot fi: p?r?ile actului juridic, avânzii cauz? ai p?r?ilor, procurorul ?i chiar instan?a din oficiu. De observat c?, îns??i partea care ar fi vinovat? de faptele ce constituie cauza nulit??ii, poate cere constatarea nulit??ii absolute ?i desfiin?area retroactiv? a actului juridic, invocând chiar cauza pe care a invocat- o personal. Aceasta se explic? prin aceea c? s-a înc?lcat o dispozi?ie legal? imperativ? al c?rei scop este ocrotirea unui interes general ob?tesc. Se acord? neîndoios, prioritate ordinii de drept, fa?? de interesul particular al uneia sau ambelor p?r?i. Întrucât, actele juridice sunt guvernate de principiul consensualismului acestora, num?rul persoanelor care pot invoca nulitatea absolut? este destul de restrâns. Ter?ii care sunt str?ini de actul juridic, vor putea invoca nulitatea absolut? a acestuia numai în m?sura în care actul juridic le este opozabil, deoarece numai atunci se bucur? de un interes ocrotit de lege. b) Ac?iunea în nulitate absolut? este imprescriptibil?. Aceasta înseamn? c? ac?iunea în constatarea nulit??ii absolute poate fi intentat? oricând, nefiind îngr?dit de vreo durat? în timp de la încheierea actului. Imprescriptibilitatea ac?iunii în nulitate absolut? rezult? din dou? împrejur?ri: 1. Fiind o ac?iune în constatarea unei nulit??i opereaz? în puterea legii; 2. Este expres prev?zut? de text. c) Nulitatea absolut? nu poate fi acoperit? prin confirmarea actului. Întrucât nulitatea absolut? are ca fundament ocrotirea unor interese generale, ob?te?ti ?i de aici dreptul oric?rei persoane de a o invoca, actul juridic lovit de nulitate absolut? nu poate fi confirmat. P?r?ile nu au decât posibilitatea de a încheia un act juridic nou, valabil, care nu poate valida vechiul act nul, ci va fi un act juridic independent, a c?rui exigen?? începe în momentul încheierii lui. Vechiul act juridic va r?mâne în continuare nul. Exem c?s?toria. Regimul juridic al nulit??ii relative Regulile care cârmuiesc regimul juridic la nulit??ii relative sunt: Nulitatea relativ? poate fi invocat? numai de persoana ocrotit? de dispozi?ia legal? ce reglementeaz? nulitatea. De pild?, nulitatea relativ? pentru viciu de consim??mânt nu poate fi invocat? decât de partea al c?rui consim??mânt a fost viciat la încheierea actului juridic, deoarece numai în vederea ocrotirii acestuia legiuitorul a statuat posibilitatea anul?rii actului. Desigur c? numai partea respectiv? poate aprecia, în ce m?sur? consim??mântul i-a fost viciat, ?i în ce m?sur? i-au fost v?t?mate interesele. Cealalt? parte nu poate invoca nulitatea relativ? a actului juridic respectiv. Sunt situa?ii când fiecare dintre p?r?ile contractante va putea invoca nulitatea relativ?. De exemplu, dac? un contract a fost încheiat între doi minori, fiecare dintre ace?tia va fi în drept s? invoce nulitatea relativ? a contractului. Mai trebuie men?ionat situa?ia în care fiecare parte contractant? poate invoca nulitatea relativ? a contractului, dar pentru temeiuri juridice diferite. A?a de pild?, o parte poate invoca nulitatea pentru lipsa capacit??ii de exerci?iu la încheierea contractului, iar cealalt? pentru un viciu de consim??mânt (eroarea de exemplu). Tot astfel, aceast? nulitate poate fi invocat? ?i de procuror, în m?sura în care ac?iunea în anulare nu are un caracter stric personal. Ac?iunea în nulitate relativ? este supus? prescrip?iei extinctive. Termenul de prescrip?ie este de trei ani ?i el începe s? curg? dup? distinc?iile art. 79 C. civ. Potrivit textului acestui articol “ Prescrip?ia începe s? curg? din ziua în care s-a n?scut dreptul la ac?iune; dreptul la ac?iune se na?te din ziua când persoana a aflat sau trebuia s? afle, c? i-a fost înc?lcat un drept”. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescrip?ia începe s? curg? de la data când cel îndrept??it, reprezentantul s?u legal sau persoana chemat? de lege s?-i încuviin?eze actele, a cunoscut cauza anul?rii, îns? cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului” De observat c? termenul de prescrip?ie susmen?ionat se aplic? numai la ac?iunile având un obiect patrimonial. Referitor la ac?iunile nepatrimoniale, ele sunt în principiu imprescriptibile. Dup? împlinirea termenului de prescrip?ie, dreptul la ac?iune în anulare actului juridic se stinge, dar nulitatea relativ? poate fi invocat? pe cale de excep?ie, oricând, întrucât numai dreptul la ac?iune se stinge. Nulitatea relativ? poate fi acoperit? prin confirmare. Confirmarea nu este altceva decât un act juridic unilateral prin care o persoan? renun?? la dreptul s?u de a invoca nulitatea relativ? a unui act juridic. Confirmarea poate fi f?cut? în dou? moduri: expres ?i tacit Confirmarea expres? se face printr-un înscris (numit act confirmativ), care trebuie s? îndeplineasc? o sum? de condi?ii. Cele mai importante condi?ii privesc pe autorul confirm?rii actului anulabil, care nu este decât persoana ce putea invoca nulitatea relativ?. Aceast? persoan? trebuie s? fie capabil?, iar consim??mântul ei s? nu fie alterat de vreun viciu. De aici concluzia c? confirmarea actului anulabil nu poate fi f?cut? decât dup? încetarea incapacit??ii sau dup? încetarea sau descoperirea viciului de consim??mânt, iar autorul confirm?rii trebuie s? fie con?tient de viciul actului juridic pe care-l confirm?. Actul de confirmare expres? trebuie s? îndeplineasc? ?i el condi?iile de valabilitate ?i anume: s? cuprind? elementele esen?iale ale actului juridic (obiect cauz?, natura obliga?iei), cauza nulit??ii ?i inten?ia de a renun?a la ac?iunea în anulare. Confirmarea tacit? rezult? din executarea actului anulabil. Principalul efect el anul?rii este acela c? anulabilitatea actului juridic dispare retroactiv aceasta însemnând c?, dup? confirmare, partea nu mai poate invoca nulitatea relativ? a actului juridic, nici pe cale de ac?iune, nici pe cale de excep?ie. Constatarea nulit??ii absolute ?i pronun?area nulit??ii relative. Desfiin?area efectelor actului juridic lovit de nulitate absolut? sau de nulitate relativ? trebuie s? fie opera instan?ei judec?tore?ti. Este de notat c? rolul instan?ei judec?tore?ti nu este acela?i în cazul celor dou? nulit??i (absolut? ?i relativ?). Nulitatea absolut? opereaz? prin puterea legii, chiar din momentul încheierii actului juridic. Întrucât actul juridic nu a luat fiin?? în mod legal, dac? p?r?ile ajung la în?elegere cu privire la recunoa?terea nulit??ii actului juridic, nu este necesar s? se recurg? la sesizarea instan?ei judec?tore?ti pentru a constata nulitatea absolut?. Fa?? de împrejurarea c? a devenit o practic? constant? recurgerea la autorit??ile justi?iei pentru constatarea nulit??ii absolute, conchidem c? acordul p?r?ilor referitor la recunoa?terea nulit??ii absolute este, de regul?, irealizabil?. Prin urmare nulitatea absolut? este constatat? de instan?a de judec?toreasc?, care face o aplicare necesar? a legii, nu o apreciere proprie. Ac?iunea în constatarea nulit??ii absolute este imprescriptibil?. În contrast cu nulitatea absolut?, nulitatea relativ? nu opereaz? prin puterea legii, întrucât actul juridic anulabil a luat fiin?? ?i el necesit? a fi desfiin?at de c?tre instan?a judec?toreasc?. Prin urmare, nulitatea relativ? este supus? aprecierii instan?ei judec?tore?ti, care o pronun??, ?i ea opereaz? deci prin puterea hot?rârii judec?tore?ti. Este necesar a învedera c? ?i p?r?ile au posibilitatea s? desfiin?eze actul juridic anulabil, dar dac? nu se în?eleg, partea îndrept??it? trebuie s? intenteze ac?iune în justi?ie. Cum aceast? ac?iune este prescriptibil? în termenul general de prescrip?ie (trei ani), în cazul în care partea a pierdut acest termen, actul juridic nu mai poate fi desfiin?at ?i el r?mâne valabil, chiar dac? anterior fusese susceptibil de anulare. În literatura juridic? s-a precizat c? ac?iunea în nulitate este o ac?iune autonom?, care are drept scop s? restabileasc? ordinea de drept înc?lcat?. Chiar dac? actul juridic încheiat cu înc?lcarea legii a produs unele consecin?e patrimoniale, scopul principal al ac?iunii în nulitate este înl?turarea efectelor actului juridic nul ?i abia apoi repararea daunelor patrimoniale. Iat? de ce se afirm? c? ac?iunea în nulitate este o ac?iune autonom?, care urm?re?te s? asigure preem?iunea ordinii de drept. Efectele nulit??ii actului juridic No?iune ?i reglementare Efectul nulit??ii rezid? în desfiin?area actului juridic din momentul încheierii sale, ceea ce conduce la restabilirea ordinii de drept înc?lcate.[23] Actul juridic nul poate produce efecte în viitor, iar efectele produse în trecut se desfiin?eaz? retroactiv. A?adar nulitatea opereaz? nu numai pentru viitor, ci ?i pentru trecut. Retroactivitatea este consecin?a fireasc? a nulit??ii actului juridic. Trebuie re?inut c? efectele nulit??ii sunt acelea?i – lipsa de eficacitate a actului juridic – indiferent c? ne g?sim în prezen?a nulit??ii absolute sau a nulit??ii relative. Întrucât nulitatea opereaz? retroactiv, efectele acesteia vor depinde ?i de al?i factori, care au survenit dup? încheierea actului juridic, cum ar fi: executarea sau neexecutarea actului juridic, transmiterea drepturilor de c?tre dobânditor unor ter?e persoane subdobânditoare. Principiile efectelor nulit??ii actului juridic Efectele nulit??ii sunt cârmuite de trei principii importante: . Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actului juridic; . Principiul restabilirii situa?iei anterioare încheierii actului juridic; . Principiul anul?rii actelor juridice subsecvente, ca o consecin?? a anul?rii actului juridic; Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actelor juridice Aplicarea sanc?iunii nulit??ii actului juridic atrage dup? sine desfiin?area retroactiv? a efectelor actului respectiv, iar pentru viitor actul juridic nu va mai produce efecte. Cu alte cuvinte actul nul va mai produce efecte pentru viitor, iar efectele produse în trecut se desfiin?eaz? retroactiv. Retroactivitatea conduce la desfiin?area efectelor actului juridic, care s-au produs în trecut (între data încheierii actului ?i data anul?rii sau constat?rii nulit??ii lui) ?i la încetarea producerii lor în viitor, dup? pronun?area hot?rârii judec?tore?ti prin care actul juridic a fost anulat sau care a constatat nulitatea absolut? a acestuia. În realitate, în baza retroactivit??ii efectelor nulit??ii, p?r?ile se v?d în situa?ia anterioar? încheierii actului juridic, deoarece numai astfel concordan?a dintre lege ?i actul respectiv poate fi armonizat?. Prin urmare, în baza principiului retroactivit??ii efectelor nulit??ii actului juridic, efectele actului contrare legii sunt retroactiv desfiin?ate, iar p?r?ile urmeaz? s? fie repuse în situa?ia anterioar? încheierii actului. În ipoteza în care actul juridic nu a fost executat, pronun?area anul?rii ori constatarea nulit??ii actului conduce la ineficacitatea lui, p?r?ile fiind considerate c? n-au avut niciodat? dreptul sau obliga?ii reciproce. Drept urmare, nici una dintre p?r?i nu mai poate cere executarea actului. În ipoteza în care actul juridic a fost executat în totalitate sau în parte, odat? cu declararea nulit??ii sau anularea acestuia se desfiin?eaz? retroactiv efectele lui, iar p?r?ile sunt obligate s?-?i restituie reciproc presta?iile executate. Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii se întemeiaz? pe un alt principiu fundamental al dreptului ?i anume pe principiul suprema?iei legii, pentru c? nu este îng?duit ca în via?a noastr? juridic? s? existe acte juridice ale c?ror efecte sunt contrare legii, de aceea se impune înl?turarea lor ?i restabilirea ordinii de drept înc?lcate. De la principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii exist? câteva excep?ii dictate fie de caracterul ireversibil al prescrip?iilor executate, fie de ra?iuni de politic? juridic?. Excep?iile vizeaz? cazurile în care efectele nulit??ii actului juridic se produc numai pentru viitor, nu ?i pentru trecut, ceea ce înseamn? c? efectele actului juridic declarat nul sau anulat sunt men?inute pe trecut (pe perioada dintre data declar?rii nulit??ii sau anul?rii actului juridic ?i data încheierii lui). Excep?iile invocate de doctrin? de la principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actului juridic sunt: 1. Men?inerea efectelor produse în trecut de contractele cu executare succesiv? (de exemplu, contractul de închiriere, contractul de vânzare- cump?rare cu o clauz? de între?inere), datorit? ireversibilit??ii presta?iilor executate succesiv. În toate aceste contracte, care dau na?tere la presta?ii succesive sau continue, de durata în timp, din moment ce presta?iile s-au efectuat, ele nu mai pot fi înl?turate pe trecut. Astfel, un contract de închiriere în executarea c?ruia locatorul a asigurat folosin?a locuin?ei, iar locatarul a pl?tit chiria, nu poate fi desfiin?at ?i pentru trecut, deoarece obliga?ia de a pune la dispozi?ia locuin?a s-a consumat ireversibil, iar restituirea chiriei pl?tite nu se justific?, deoarece ar conduce la îmbog??irea locatarului f?r? just temei. 2. Recunoa?terea efectelor actului juridic încheiat cu înc?lcarea unor condi?ii de validitate, deoarece legea nu stabile?te constatarea nulit??ii actului (cu consecin?a desfiin??rii ex tunc), ci desfacerea lui pe viitor. Este cazul nerespect?rii condi?iilor de validitate a adop?iei unui minor (art … CF ) privitoare la luarea consim??mântului p?rin?ilor celui adoptat, nerespectare care este sanc?ionat? de lege ( art cf ) nu cu nulitate absolut?, ci cu desfacerea adop?iei (deci cu p?strarea efectelor pe trecut) dar ?i aceasta condi?ionat, “dac? este în interesul copilului ca el s? se întoarc? la ace?tea”. Prin urmarea actul juridic al adop?iei nu se desfiin?eaz? ci numai se desface. Evident c? legiuitorul a avut în vedere ra?iuni de ocrotire a minorului, de aceea s-a ab?tut de la principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actului juridic. 3. Men?inerea efectelor c?s?toriei chiar dac? a fost declarat? nul?, în privin?a copiilor rezulta?i din acea c?s?torie (exemplu declararea nulit??ii c?s?toriei nu are nici o urmare în privin?a copiilor, care î?i p?streaz? situa?ia de copii din c?s?torie) Aceast? dispozi?ie a fost prev?zut? tot din necesitatea ocrotirii copiilor ?i înl?tur?rii raporturilor de familie. Principiul restabilirii situa?iei anterioare încheierii actului juridic |
ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ | |||
|