| |||||
ÌÅÍÞ
| Notiunea si clasificarea actelor juridice civilecare ea cade asupra naturii actului juridic, adic? o parte crede c? încheie un act juridic de vânzare-cump?rare, iar cealalt? parte c? încheie un act juridic de dona?ie, precum ?i în cazul în care eroarea cade asupra identit??ii obiectului, respectiv, o parte crede c? obiectul actului juridic este un apartament, iar cealalt? parte c? obiectul actului îl constituie o garsonier?. Eroarea obstacol împiedicând formarea actului juridic echivaleaz? cu lipsa consim??mântului ceea ce atrage dup? sine nulitatea actului juridic civil încheiat sub imperiul acestei erori. Eroarea viciaz? consim??mântul în dou? cazuri ?i anume: când eroarea cade asupra calit??ilor substan?iale ale obiectului adic? asupra acelor calit??i care au fost determinante la încheierea actului juridic ?i f?r? de care – dac? n-ar fi intervenit eroarea – actul nu s-ar fi încheiat (de exemplu, se crede c? se cump?r? un tablou original al unui pictor renumit ?i în realitate este o copie) ?i atunci când eroarea cade asupra identit??ii sau asupra calit??ilor speciale ale persoanei celui cu care s-a încheiat contractul, în acele contracte în care considera?ia persoanei cocontractului ?i a calit??ilor sale speciale (aptitudini deosebite, talent, reputa?ie etc.) sunt hot?râtoare la încheierea contractului (actul cu titlu gratuit, mandat, depozit, angajarea de speciali?ti sau arti?ti). Prin urmare, ceea ce viciaz? consim??mântul ?i anularea actului juridic este eroarea asupra motivului determinant, dac? acest motiv a fost o calitate substan?ial? a obiectului sau identitatea ori însu?irile speciale ale persoanei cocontractului. Actele juridice civile încheiate sub imperiul erorii sunt sanc?ionate cu nulitate relativ?. În toate celelalte cazuri, eroarea este considerat? ca indiferent?. Ea nu viciaz? consim??mântul ?i ca atare nu are nici o influen?? asupra valabilit??ii actului juridic (de exemplu, eroarea asupra calit??ilor nesubstan?iale) erori de calcul. În func?ie de natura realit??ii fals reprezentate, eroare poate fi: eroare de fapt, adic? o fals? reprezentare a realit??ii faptelor ?i eroarea de drept care const? în falsa reprezentare a existen?ei ori con?inutului unei legi. Problema admisibilit??ii erorii de drept ca viciu de consim??mânt este controversat. Unii autori invocând argumente rezultând din obliga?ia cunoa?terii legii întemeiaz? pe prezum?ia de cunoa?tere a legii consider? c? eroarea de drept nu poate fi invocat? ca viciu de consim??mânt.[10] Consider?m al?turi de marea majoritate a autorilor, precum ?i de practica judec?toreasc? c? eroarea de drept poate fi invocat ca viciu de consim??mânt. Eroarea de drept în m?sura în care produce acelea?i efecte ca ?i eroarea de fapt nu poate fi respins? ca viciu de consim??mânt, deoarece cel ce invoc? eroarea de drept nu caut? s? se sustrag? de la aplicarea legii civile, ci se m?rgine?te s? arate c? a avut o fals? reprezentare a realit??ii cu privire la aceasta, ceea ce are ca urmare anularea actului juridic. Pentru ca falsa reprezentare a realit??ii la încheierea unui act juridic civil s? fie viciu de consim??mânt trebuiesc îndeplinite cumulativ urm?toarele dou? condi?ii: elementul asupra c?ruia cade eroarea trebuie s? fie hot?râtor, determinant pentru încheierea actului juridic, în sensul c? dac? ar fi fost cunoscut realitatea, actul nu se încheia ?i faptul – la contracte – c? cel?lalt contractant a cunoscut sau trebuie s? cunoasc?, în împrejur?rile date, c? motivul determinant asupra c?ruia a purtat eroarea, a fost determinant, hot?râtor pentru încheierea actului juridic. Conform principiilor proba?iunii judiciare, dovada erorii trebuie s? fie f?cut? de cel ce invoc? eroarea ca viciu de consim??mânt. Fiind un fapt juridic eroarea poate fi dovedit? prin orice mijloc de prob? admis de lege, inclusiv prin martori ?i prezum?ii. Dolul (viclenia). Dolul este inducerea în eroare a unei persoane prin folosirea de mijloace viclene în scopul de a o determina s? încheie un act juridic. Dolul nu viciaz? consim??mântul direct, ci prin mijlocirea erorii pe care o provoac?. Ceea ce viciaz? consim??mântul este, a?adar, eroarea provocat? de dol. Victima dolului nu se în?eal?, ci este în?elat?, fiind indus? în eroare de o alt? persoan? prin mijloace viclene. Dolul ca viciu de consim??mânt presupune dou? elemente ?i anume, un element subiectiv inten?ional, constând în inten?ia de a induce o persoan? în eroare pentru a o determina s? încheie un act juridic ?i un element obiectiv, material care const? în întrebuin?area de mijloace viclene prin care se în?eleg acte combinate de ?iretenie, abilit??i sau ma?ina?iuni cu caracter de în?el?ciune, prin intermediul c?rora se realizeaz? inten?ia de inducere în eroare. Acest element al dolului poate consta nu numai dintr-o ac?iune, ci dintr-o omisiune, dolul fiind cunoscut în acest caz prin denumirea de dol prin reticen?? ?i const? în necomunicarea celeilalte p?r?i a unor împrejur?ri esen?iale pentru încheierea actului. Din aceste prevederi legale rezult? c? pentru a fi viciu de consim??mânt, dolul trebuie s? îndeplineasc? cumulativ, urm?toarele dou? condi?ii: în primul rând eroarea provocat? de dol s? fie determinant?, hot?râtoare pentru încheierea actului juridic sau, a?a cum se exprim? un autor “ma?ina?ia dolosiv? trebuie s?-?i produc? efectele în a?a fel încât f?r? existen?a ei actul nu s-ar fi încheiat”[11] ?i în al doilea rând dolul s? emane de la cel?lalt cocontractant. Caracterul determinant, hot?râtor al dolului se apreciaz? ca ?i la eroare, dup? criterii subiective de la caz la caz, în func?ie de experien?a de via??, preg?tirea ?i alte împrejur?ri care îl privesc pe cel ce se pretinde victima dolului. În ceea ce prive?te cea de a doua condi?ie, care se refer? la mijloacele viclene întrebuin?ate de una din p?r?i, în literatura de specialitate s-a admis c? aceast? condi?ie este îndeplinit? ?i atunci când provine de la un ter?, dac? cealalt? parte are cuno?tin?? de aceast? împrejurare, precum ?i atunci când mijloacele viclene provin de la reprezentantul celeilalte p?r?i. Când eroarea provocat? de dol a fost elementul hot?râtor care a determinat consim??mântul, dolul se nume?te principal ?i conduce la nulitatea relativ? a actului. Când, dimpotriv?, eroarea provocat? de dol nu a fost elementul hot?râtor al consim??mântului, dolul se nume?te incidental ?i poate conduce numai la ob?inerea de desp?gubiri (de exemplu se poate cere o reducere de pre?, dac? s-a cump?rat prea scump din cauza dolului). Pentru a putea conduce la nulitatea actului, dolul trebuie dovedit, c?ci dolul nu se presupune. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi dovedit prin orice mijloace de prob?. De?i dolul nu este decât o eroare provocat?, el prezint? totu?i o utilitate proprie, c?ci – spre deosebire de eroare propriu-zis? – dolul viciaz? consim??mântul ?i atunci când poart? asupra altor elemente decât calit??ile substan?iale ale obiectului sau identitatea ori însu?irile speciale ale persoanei cocontractantului, în acele contracte în care considera?ia persoanei este determinant?. Apoi, dolul este mult mai u?or de dovedit decât eroarea, c?ci pe când la dol obiectul probei îl constituie elementele de fapt (mijloacele viclene exteriorizate) u?or de dovedit, dimpotriv?, la eroare obiectul probei este un element psihologic (falsa reprezentare a realit??ii) mai greu de dovedit. Violen?a. Violen?a este amenin?area unei persoane cu un r?u, în a?a fel încât îi insufl? acesteia o temere care o determin? s? încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Violen?a sau constrângerea poate fi de dou? feluri: fizic? ?i psihic? (moral?). Violen?a fizic? exist? atunci când amenin?area cu un r?u prive?te integritatea fizic? a persoanei ori a bunurilor sale. Violen?a psihic? (moral?) se refer? ?a amenin?area cu un r?u a cinstei, a onoarei, a reputa?iei persoanei etc. Sub aspectul structurii sale, violen?a presupune dou? elemente, ?i anume: a) Amenin?area cu un r?u (element obiectiv) care poate fi de natur? fizic? (omor, lovituri) de natur? patrimonial? (distrugerea unor bunuri, sistarea unor pl??i etc.) sau de natur? moral? (amenin?area de atingere a onoarei, amenin?area de p?r?sire etc.) b) Insuflarea unei astfel de temeri (element subiectiv) care s? constrâng? victima violen?ei s? încheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Temerea provocat? de amenin?are se va aprecia în func?ie de criteriile subiective, vârst?, sex, vigoare, experien?a vie?ii etc. Ceea ce viciaz? consim??mântul este mai degrab?, teama insuflat? de violen??, decât îns??i violen?a, care r?mâne faptul exterior ce provoac? temerea. Starea psihologic? de team? în care o persoan? se transpune sub influen?a violen?ei d? na?tere motivului (evitarea r?ului) care o determin? s? încheie actul, motiv determinant care n-ar fi existat dac? voin?a sa ar fi fost liber?. Pentru ca violen?a s? vicieze consim??mântul ?i s? poat? conduce la anularea actului se cere ca amenin?area s? fie injust? (nelegitim?). Dac? amenin?area se refer? la un r?u în a c?rui producere nu se vede nimic ilicit sau la o fapt? pe care cel care amenin?a era îndrept??it s? o s?vâr?easc?, o asemenea amenin?are nu poate justifica atacarea actului s?vâr?it sub imperiul amenin??rii cu nulitatea. De asemenea, pentru a vicia consim??mântul, violen?a nu trebuie s? fie numai injust? ci, trebuie s? fie determinant?, hot?râtoare pentru victima violen?ei de a încheia actul juridic. Aprecierea caracterului determinant al temerii produse de violen??, se face dup? criterii subiective privind victima violen?ei cum ar fi, vârsta, gradul de cultur? la acesteia, locul unde s-a exercitat violen?a. Spre deosebire de dol, nu se cere ca violen?a s? provin? de la cel?lalt cocontractant. În literatura de specialitate se apreciaz? c? violen?a viciaz? consim??mântul nu numai când, violen?a provine de la persoane, ci ?i atunci când temerea este insuflat? de împrejur?rile exterioare, obiective ce constituie starea de necesitate.[12] Actele juridice încheiate sub imperiul violen?ei vor fi sanc?ionate cu nulitatea relativ?. Leziunea. Prin leziune se în?elege paguba material? pe care o sufer? una din p?r?ile contractante din cauza dispropor?iei de valoare dintre cele dou? presta?ii, existente, în chiar momentul încheierii contractului. Elementele leziunii difer? în func?ie de concep?ia ce a stat la baza reglement?rii ei. Astfel, potrivit concep?iei subiective, leziunea implic? structural dou? elemente ?i anume dispropor?ia de valoare între contrapresta?ii ?i existen?a unei st?ri de nevoie în care se afl? una din p?r?ile contractante de care profit? cealalt? parte. În concep?ia obiectiv? leziunea se rezum? la un singur element ?i anume la paguba ce rezult? din dispropor?ia de valoare dintre cele dou? presta?ii. Pentru anularea actului juridic civil pentru leziune se cer întrunite, cumulativ, urm?toarele condi?ii: leziunea s? fie consecin?? direct? ?i nemijlocit? a încheierii actului juridic respectiv; leziunea s? existe în raport cu momentul încheierii actului ?i dispropor?ia de valoare între presta?ii s? fie v?dit?. Pot fi anulate pentru leziune numai actele juridice civile ce îndeplinesc, cumulativ, urm?toarele condi?ii: sunt acte juridice civile de administrare, cu titlu oneros; sunt acte juridice comutative ?i sunt încheiate de minorii cu capacitate de exerci?iu restrâns? f?r? încuviin?area p?rin?ilor sau tutorelui, acte p?gubitoare pentru minor. Cauza actului juridic civil No?iunea cauzei actului juridic civil Cauza este o condi?ie esen?ial? de validitate a actelor juridice civile. Cauza constituie al?turi de consim??mânt cel de al doilea element al voin?ei juridice. Prin cauz? se în?elege scopul concret în vederea c?ruia se încheie un act juridic. Privit din punct de vedere juridic, cauza precede efectele actului juridic civil, ea fiind prefigurarea mental? a scopului urm?rit ce se realizeaz? înainte ?i în vederea încheierii actului juridic civil. Tocmai în vederea realiz?rii acestui scop p?r?ile încheie actul juridic. Cauza este un element specific fiec?rei manifest?ri de voin?? în parte. Aceasta înseamn? c? la contracte care sunt rezultatul manifest?rii de voin?? a dou? sau mai multe p?r?i, obliga?ia fiec?rei p?r?i are o cauz? proprie, f?r? a exista o cauz? comun? a contractului. Ea exist? nu numai la contracte, dar ?i la actele de voin?? unilateral?. Elementele cauzei Cauza cuprinde dou? elemente ?i anume: scopul imediat al consim??mântului care const? în reprezentarea sau considerarea, în contractul bilaterale oneroase a contrapresta?iei celeilalte p?r?i, în contractele reale, remiterea bunului, iar în actele juridice gratuite, inten?ia de liberalitate. Acest prim element al cauzei este abstract, obiectiv ?i invariabil acela?i, în aceea?i categorie de acte juridice. Scopul imediat al consim??mântului constituie cel de al doilea element al cauzei, el reprezentând mobilul principal ce a determinat încheierea actului juridic. Scopul imediat este elementul concret, subiectiv ?i variabil de la un act juridic la altul. A?a, spre exemplu, în contractele de vânzare-cump?rare scopul imediat este, pentru to?i cump?r?torii dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului cump?rat, f?r? nici o deosebire de la un contract la altul, iar scopul imediat difer? de la contract la contract, în func?ie de destina?ia concret? în vederea c?reia, lucrul a fost cump?rat. Aceast? concep?ie care include printre elemente cauza ?i scopul imediat, elementul concret, subiectiv ?i variabil. Condi?iile de validitate ale cauzei Pentru a fi valabil? cauza trebuie s? îndeplineasc?, cumulativ urm?toarele condi?ii: s? existe, s? fie real? ?i s? fie licit?. În actele juridice civile cauza lipse?te atunci când una din p?r?i nu are discern?mânt fiindc? formarea voin?ei juridice cu cele dou? elemente ale sale – consim??mântul ?i cauza – presupune existen?a discern?mântului. În acest caz lipsa cauzei va atrage dup? sine nulitatea relativ? a actului juridic, deoarece aceasta este sanc?iunea lipsei consim??mântului. Cauza este inexistent? ?i atunci când lipse?te scopul imediat al actului juridic respectiv, considera?ia contrapresta?iei celeilalte p?r?i la contractele cu titlu oneros, lipsa pred?rii bunului în actele juridice reale ?i lipsa inten?iei de liberalitate în actele juridice cu titlu gratuit. În astfel de situa?ii actul juridic va fi sanc?ionat cu nulitate absolut?. Cauza nu este real? atunci când exist? eroarea asupra motivului determinant, adic? asupra scopului imediat al cauzei. Falsitatea cauzei atrage dup? sine nulitatea relativ? a actului juridic. Sanc?iunea actului juridic civil în care cauza are caracter ilicit este nulitatea absolut?. Obiectul actului juridic civil No?iune În literatura de specialitate, problema no?iunii obiectului actului juridic civil este controversat?. În leg?tur? cu aceasta în principal, au fost formulate trei opinii. Astfel într-o prim? opinie se consider? c? obiectul actului juridic const? în crearea, modificarea, transmiterea ori stingerea unui raport juridic. Acestei opinii i se repro?eaz? c? face confuzie între obiectul ?i efectele generale ale actului juridic. Într-o alt? opinie se consider? c? obiectul actului juridic civil const? în interesele reglementate de p?r?i prin mijlocirea actului juridic în temeiul ?i în limita legii.[13] ?i acestei opinii i s-a repro?at c? leag? în mod artificial obiectul actului juridic de no?iunea de interese, no?iune care are valen?e apropiate mai degrab? cauzei decât obiectului actului juridic civil.[14] În sfâr?it o a treia opinie consider? c? obiectul actului juridic civil este însu?i obiectul raportului juridic civil n?scut din acel act juridic.[15] Cu alte cuvinte, obiectul actului juridic îl constituie conduita p?r?ilor, adic? ac?iunile sau inac?iunile la care sunt îndrept??ite sau de care sunt ?inute p?r?ile actului juridic. Aceast? opinie este sus?inut? de mare majoritate a autorilor care s-au referit la obiectul actului juridic. Fa?? de cele ar?tate consider?m c? prin obiect al actului juridic se în?elege conduita p?r?ilor stabilit? prin actul juridic, adic? ac?iunile sau inac?iunile de care sunt ?inute p?r?ile sau de la care trebuie s? se ab?in?. Condi?iile de valabilitate ale obiectului actului juridic civil. Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie s? îndeplineasc? urm?toarele condi?ii: a) obiectul actului juridic civil trebuie s? existe. Aceast? prim? condi?ie, este ?i cea mai important?, deoarece dac? obiectul nu exist? nu se mai pune problema observ?rii celorlalte condi?ii ale sale. Necesitatea existen?ei obiectului se apreciaz? în momentul încheierii actului juridic. Pot alc?tui obiect al actului juridic civil ?i bunurile viitoare, cu excep?ia succesiunilor nedeschise înc?. b) obiectul actului juridic civil trebuie s? se afle în circuitul civil; c) obiectul actului juridic civil trebuie s? fie determinat sau determinabil; obiectul este determinat când se precizeaz? elementele care îl individualizeaz? ?i este determinabil când se prev?d în actul juridic suficiente elemente cu ajutorul c?rora el va putea fi determinat în viitor. Ra?iunea acestei condi?ii este impus? de nevoia asigur?rii execut?rii exacte a presta?iei la care s-au angajat p?r?ile actului juridic, potrivit cu voin?a lor. Dac? obiectul actului juridic se refer? la bunuri certe, condi?ia este îndeplinit? prin indicarea caracterelor lui particulare. Dac? îns? este vorba de bunuri generice , determinarea lor se face prin indicarea precis? a cantit??ii, a calit??ii, valorii sau prin stabilirea unor criterii de determinare viitoare a acestora. d) obiectul actului juridic civil trebuie s? fie posibil. Aceast? condi?ie este determinat? de regula de drept potrivit c?reia nimeni nu se poate obliga la imposibil. Este vorba aici numai de imposibilitatea absolut? ?i de neînvins ?i nu de imposibilitatea rezultând din nepriceperea debitorului sau din cauze relative (subiective). În cazul obliga?iilor de a da un bun cert, imposibilitatea nu poate proveni decât din cauza pieririi bunului respectiv, intervenit? anterior, încheierii actului, iar în cazul obliga?iei de a da bunuri de gen, obiectul este imposibil numai în ipoteza când nu mai este cu putin?? s? se produc? bunurile respective, inexisten?a lor momentan neconstituind propriu-zis o imposibilitate absolut? de executat. Obliga?ia de a da se poate referi ?i la bunuri viitoare cu condi?ia c? ele s? fie posibile ?i determinate sau determinabile. e) Obiectul actului juridic civil trebuie s? fiei licit ?i corespunz?tor |
ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ | |||
|